COMENTARIU Lelia Munteanu: „Sfârşitul libertăţii, în numele libertăţii"

Subcapitolul „Sfârşitul libertăţii, în numele libertăţii":

„(...) Hipersupravegherea, autosupravegherea şi apoi autorepararea vor conlucra - după ce au reuşit repararea organelor bolnave, oamenii vor vrea să le producă, iar apoi să creeze corpuri pe care să le înlocuiască. Se vor produce mai întâi sisteme de celule-mamă, fără distrugerea embrionului, ceea ce va face acceptabile din punct de vedere etic terapia prin gene apoi clonarea terapeutică şi finalmente clonarea reproductivă. Până la urmă, fiinţa umană va fi fabricată ca un artefact pe măsură, într-un uter artificial, având caracteristici alese anterior. Fiinţa umană va deveni atunci un obiect de piaţă.

Graţie formidabilelor progrese pe care le putem aştepta de la nanoştiinţe, fiecare va spera să-şi transfere într-un alt corp conştiinţa de sine, să-şi procure propriul dublu, dar şi copii ale fiinţelor iubite (...) moartea va fi amânată până la dispariţia ultimei clone a sinelui care va avea conştiinţă de sine, chiar până la uitarea tuturor clonelor rezultate din propria fiinţă de către toate celelalte clone rezultate din altcineva.

Apoi, omul, fabricat în sfârşit ca un artefact, nu va mai cunoaşte moartea: după modelul tuturor produselor industriale, el nu va mai putea muri, pentru că, de fapt, nu s-a născut niciodată".