COMENTARIU Silviu Predoiu: Comunicarea de criză trebuie să fie clară, dar mai ales empatică. Imnul nu ajută

Redăm integral comentariul:

Conducerea eficienta in timp de criza nu se rezuma doar la a face ceea ce trebuie facut in teren. Liderii trebuie sa aibe obligatoriu si abilitatile de comunicare care sa le permita sa expuna clar populatiei problemele cu care se confrunta, sa poata sa mobilizeze si sa uneasca cetatenii in jurul lor daca vor sa isi asigure sustinerea si sprijinul acestora, elemente esentiale pentru succesul politicilor de combatere a oricarei crize.

Nu eu am formulat ideea de mai sus, ea apartine unui cercetator de la Universitatea din Leiden, Arjen Boin, coautor al lucrarii intitulate “The Politics of Crisis Management”

Cand faci greseli de comunicare, cand nu reusesti sa aduci argumente convingatoare in sustinerea masurilor promovate, nu este suficient sa revii si sa pretinzi ca ai fost inteles sau ca ai fost preluat gresit.

Aceasta idee nu ii apartine lui Arjen Boin si nici macar numai mie pentru ca, din (ne)fericire, nu trebuie sa fii cercetator la Universitatea din Leiden pentru a realiza ca ceva nu este in regula cu modul in care “Grupul de Comunicare Strategica” (?!) si coordonatorii acestuia ne comunica ce se întâmpla şi ne explica ce trebuie sa facem.

Comunicarea de criza trebuie sa fie clară, concisa, dar mai ales empatica, nu solemna. Imnul nu ajuta, din contra....

Am apreciat sincer faptul ca aseara, ministrul Vela si cei doi secretari de stat, pe langa faptul ca au renuntat la programul de dansuri irlandeze, avand fiecare, in sfarsit, microfonul sau, si-au asumat implicit, prin cele comunicate, ca ordonanta anterioara a fost elaborata fara a lua in calcul o multime de aspecte relevante.

As fi apreciat si mai mult daca asumarea ar fi fost explicita, daca ar fi admis ca au gresit, ca s-au pripit. Greseala recunoscuta, oricat de nedorita, te face mai uman, te apropie de mine, iti sporeste credibilitatea si sansele de a fi ascultat si respectat. Nu acelasi lucru il putem spune despre negarea incapatanata a erorilor evidente de comunicare.

“Sunt masuri dure, poate cele mai dure pe care le-a avut România ultimilor ani !”

Asa si-a inceput aseara interventia televizata ministrul Vela, pentru ca, dupa ce un fior de teama ne-a trecut tuturor pe sira spinarii, sa ne linistim rapid constatand ca tot ceea ce urma reprezinta corectii, relaxari si amendari ale prevederilor ordonantei anterioare.

Oare ei nu realizeaza ca aceasta abordare le reduce sensibil credibilitatea? Ca de acum multi vor astepta ordonanta miltara 5 pentru a intelege exact modul de aplicare al putinelor noutati cuprinse in ordonanta 4?

Unii ar putea spune ca sunt doar greseli minore, ca sunt simple erori de comunicare. Poate, dar cand vorbim despre salvarea de vietii, despre amenintari majore la adresa sigurantei nationale, suntem indreptatiti sa cerem mai multa responsabilitate, mai mult profesionalism inclusiv in planul comunicarii publice, componenta esentiala a oricarei politici de depasire a crizei.

Şi încă ceva - desigur sunt importante informaţiile pe care le prezintă, de fiecare data, dl. Despescu. Mai ales pentru ca arată volumul muncii personalului MAI. Dar oare n-ar fi cel puţin la fel de relevant sa cunoaştem situaţia cazurilor confirmate de infectare cu coronavirus la nivel de judeţe?

La nivelul marilor aglomerări urbane? Nu ar trebuie sa existe mai multă transparentă la nivel local, in aşa fel încât lumea sa ştie şi sa înţeleagă? Şi sa se conformeze restricţiilor nu de teama unor amenzi pe care oricum cei mai multi nu le pot plati ci pentru ca înţeleg ca ameninţarea este concretă şi prezenta peste tot, nu doar la Bucureşti sau in România, in general?

Ajungi sa crezi ca amanarea platii ratelor la banci, precum si alte masuri de sprijin financiar al populatiei, sunt luate tocmai pentru a ne putea permite plata amenzilor.

Sunt convins ca se lucreaza mult, sunt convins ca se fac multe lucruri bune, necesare si corecte.

Sunt convins ca cei mai multi implicati direct in elaborarea si coordonarea masurilor de combatere a crizei stiu ce fac.

Sunt convins pentru ca pe multi i-am cunoscut si vreau sa cred ca sunt in continuare aceiasi oameni dedicati si corecti.

Sunt convins insa, mai ales, pentru ca vreau sa fiu asa, pentru ca stiu ca de acesti oameni depinde viitorul nostru, al tuturor.

Sunt convins pentru ca am ales sa fiu asa, nu pentru ca m-a convins in vreun fel comunicarea oficiala.

Sunt convins pentru ca vreau. Inca !