COMENTARIU Sorin Avram: Un profesor de fizică pe care elevii nu îl merită

Profesorul de fizică intră în clasă îngândurat.

După ce îşi aruncă paltonul pe catedră, profesorul, care este un adevărat pachet de nervi, se trânteşte pe scaun şi le spune elevilor ce îl frământă.

Rar şi apăsat, profesorul, care este şi directorul şcolii, le explică elevilor că el tocmai vine de la o confruntare care a avut loc în faţa şcolii şi la care au participat câţiva dintre profesorii care candidează pentru un loc în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.

Profesorul-director spune că este vorba despre nişte profesori răi, care suferă de o boală extrem de periculoasă numită ciuma roşie, şi care dacă ar câştiga alegerile, atunci ar contamina nu doar întreg corpul profesoral, ci întreaga şcoală. Mai mult, profesorii respectivi sunt hoţi de cretă, vor să schimbe enunţul unor probleme şi au de gând ca în loc să pună geamuri şi uşi noi, adică să modernizeze şcoala, vor să fure geamurile şi uşile existente.

Profesorul le explică pe îndelete elevilor care sunt cei care merită să facă parte din consiliul de administraţie: profesorii care fac parte din cercul pedagogic condus de domnia sa. Conform profesorului-director, numai aceştia nu vor fura creta, vor păstra nemodificate problemele, vor pune geamuri şi uşi, iar dacă elevii vor fi cuminţi vor aduce şi apa, şi canalizarea, şi încălzirea pe gaz metan pe fonduri europene, şi terenul de sport pe fonduri guvernamentale.

În loc de aplauze, elevii se uită contrariaţi unii la alţii şi-şi exprimă mirarea că în loc ca profesorul să-i asculte ca să vadă cu ce probleme se confruntă înainte de examen şi să-i ajute, acesta s-a apucat să le povestească faptele sale de vitejie.

Profesorul este de-a dreptul nedumerit când constată că elevii nu doar că nu îl aplaudă, ci se apucă să-i spună de la obraz că nu-i interesează bătălia pentru consiliul de administraţie al şcolii şi că la clasă trebuie să se vorbească doar despre lecţii.

Un elev îi cere profesorului ca, dacă tot se luptă cu unii care vor să intre în consiliul de administraţie împotriva voinţei sale, să-i explice mai bine Principiul acţiunii şi al reacţiunii.

Un altul vrea să i se vorbească despre Principiul suprapunerii forţelor. Atenţie, suprapunerii forţelor, cu toate că profesorul ar prefera să se refere la suprapunerea instituţiilor de forţă.

Un alt elev ar vrea să ştie mai multe despre Principiul I al mecancii, cunoscut şi ca Principiul inerţiei.

În loc să primească răspunsuri şi să existe un dialog profesor-clasă, cu toate că ora încă nu se încheiase, profesorul-director se ridică de pe scaun şi mai nervos decât se aşezase îşi ia paltonul de pe catedră şi pleacă trântind uşa.

Profesorul şi-a dat seama, încă o dată, că el este prea bun pentru o şcoală oarecare şi pentru nişte amărâţi de elevi incapabili să aprecieze adevărata sa valoare. Şi s-a întrebat ce caută el acolo, când, la calităţile pe care are, ar trebui să fie nici mai mult nici mai puţin decât preşedintele României.