COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Cifrele secrete ale pandemiei...

Specialişti în comunicare, sociologi, statisticieni, au analizat modul în care autorităţile ne informează referitor la pandemie.

Concluziile lor sunt deprimante.

Nu ştim câte teste se fac în fiecare judeţ, zilnic.

Nu ştim câţi oameni mor zilnic, în fiecare judeţ, pe grupe de vârstă şi sex.

Nu ştim grupa de vârstă şi sexul celor infectaţi, pe judeţe.

Nu ştim de ce comunicarea oficială e militarizată.

Nu ştim care e componenţa grupului acela de comunicare strategică.

Nu ştim de ce statul testează atât de puţin. Din ce în ce mai puţin.

Concluzia lor e clară.

Nu ştim care e rata reală de răspândire a virusului pentru că în stabilirea modului său de calcul, au prevalat interese politice şi nicidecum considerente ştiinţifice.

Înţeleg de la oamenii ăştia pricepuţi, că cifrele acelea seci, analizate corect şi complet, sunt de mare ajutor.

Ele contribuie la determinarea cauzelor, tendinţelor şi stabilirea măsurilor de prevenţie corespunzător realităţii faptice.

Un secret nu prea rămâne secret doar pentru că îl păstrezi ca atare, decât foarte rar.

Păstrătorii de secrete ştiu că, pentru a le proteja, trebuie să le acopere cu cel puţin o minciună. Un fel de scut.

Minciuna prin omisiune e, în general, cea mai potrivită.

Aha, iată explicaţia pentru care, fatalmente, grupul acela strategic e militarizat, iar componenţa lui este şi ea secretă.

Militarii ştiu să-şi ţină gura, cum se spune.

Numai că, potrivit statisticienilor şi sociologilor, e nevoie de transparenţă totală în comunicare.

Asta, ca să-şi poată face treaba pentru care sunt ei meniţi, să studieze şi să ne dea soluţii reale, eficiente.

De exemplu, Institutul Naţional de Sănătate Publică ar trebui să fie „vârful de lance”, să comunice, să elaboreze studii, să concluzioneze cu măsuri fundamentate ştiinţific.

Practic, să-şi demonstreze raţiunea de a exista.

Aţi auzit ceva despre INSP ?! Spre deloc...

În schimb, vorbesc politrucii...