COMENTARIU Valeriu Şuhan: E hotărâtă treaba ! Fotbalul se joacă în zece...

Hotărârea nr. 32 din 29.06.2020 a Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, condus de însuşi Prim-ministrul României, domnul Ludovic Orban, cea cu indulgenţele pentru ambasade, mai conţine o ”perlă”.

Acolo, zice aşa, că se propune ”permiterea organizării şi desfăşurării antrenamentelor şi cantonamentelor colective în grupuri de maxim 10 persoane, pentru ligile inferioare de fotbal, inclusiv de amatori, cu respectarea condiţiilor stabilite prin ordin comun al ministrului tineretului şi sportului şi ministrului sănătăţii şi aplicabile pentru Liga I de fotbal”.

Dacă înţelegeţi ceva din cele de mai sus, vă rog să aveţi amabilitatea să mă anunţaţi şi pe mine.

Am înţeles eu bine, e vorba de cantonamente  şi antrenamente ale jocului de fotbal, care pot include maximum 10 persoane ?

Păi, fotbalul se joacă în 11 !

Nu contează, dacă domnul prim-ministru a hotărât chestia asta cu adevărat revoluţionară, asta e, se duce la îndeplinire.

O să lase portarul acasă, ce mare lucru !

Bine, dar antrenorii, măcar unul, ceilalţi membri ai staff-ului ? Să mai stea şi pe-acasă !

Chiar nu s-o fi găsit nimeni să-i atragă atenţia că e o tâmpenie să limitezi la zece când, pentru a evita un comic de situaţie generator de comentarii ca acesta, ar fi fost suficient să urmezi firescul şi să accepţi că totuşi, fotbalul se joacă în 11 ?!

Încerc să-mi închipui cum s-o fi derulat procesul acestui document, de la redactare, avizare, draci-laci, până la aşternerea distinsei semnături a prim-ministrului.

Vă daţi seama câţi incompetenţi şi poltroni pe drumul ăsta ?!

Nu contează ridicolul generat şi stupidul  devoalat în toată splendoarea sa, important este că măsurile de prevenire sunt aplicate cu ”fermitate”, în folosul nostru, bineînţeles. Al sportului, nu mai vorbesc.

Apare cu atât mai discordantă afirmaţia repetată a Preşedintelui cum că guvernul se descurcă foarte bine cu gestionarea pandemiei iar dumnealui este foarte mulţumit.  

Îţi vine să râzi cu gura până la urechi, dar de fapt, e cam trist.

Unu, pentru că acest diletantism se scoate în evidenţă nu numai pe sine, dar şi superficialitatea conducătorilor, plini de morgă, altfel.

Combinaţia e perfectă pentru a ne pune în faţă ridicolul într-una dintre formele sale cele mai pure. 

Ştiţi vorba aia, ”prostul nu-i prost destul, dacă nu-i şi fudul”.

Doi, pentru că toată treaba asta, minoră în aparenţă, arată că suntem cam singuri în toată tevatura asta.

Îmi pare rău s-o spun, dar nu avem a ne aştepta la mare lucru de la cei care ne conduc. Din păcate.

Suntem sortiţi să ne purtăm de grijă singuri, pentru că aşa-zişii conducători sunt mult prea ocupaţi de a ”da bine” în poză.

Mie îmi pare rău de sport, ca domeniu, pe care îl văd extrem de important în viaţa noastră a tuturor, dar mai ales pentru copii şi tineri.

Mă uit la unguri, care au construit mii de bazine de înot, la spanioli, care au mai la fiecare colţ câte un teren de sport, sau la sârbi şi la încă mulţi alţii şi mă mai uit la rezultatele acestor naţiuni în recunoaşterea valorii lor în competiţii.

La noi, terenuri de fotbal în pantă, o extravaganţă gravitaţională, completată acum, cu o inovaţie ce ne face singulari, fotbalul în zece.

Cred că ar fi cazul să se înfiinţeze federaţia de fotbal de masă, cu nasturi.

N-ar fi nevoie decât de doi jucători...