COMENTARIU Valeriu Şuhan: Hora Indulgenţelor

Una dintre propuneri, vizează ”permiterea organizării şi desfăşurării activităţilor specifice din domeniul diplomatic, la sediile ambasadelor, organizate în aer liber, astfel încât să fie asigurată o suprafaţă de minimum 4 mp pentru fiecare persoană participantă şi respectarea regulilor de protecţie sanitară”.

Adică un soi de indulgenţă pentru, evident, ambasadele SUA şi Franţei, care în mod tradiţional, vor marca sărbătoarea lor naţională, pe 4 Iulie, respectiv 14 iulie,  prin recepţii deja aşteptate de lumea bună a Bucureştiului, ca în fiecare an de altfel.

Eu mă întreb ce-o zice domnul Arafat ? Sau dacă o fi invitat, se duce şi domnia sa ?

Nu mă roade curiozitatea cu cine, ci ce o să facă. Îşi ia ruleta cu el ca să măsoare distanţa aia de 4 mp, îi spală pe mâini pe participanţi, le ia declaraţii şi-i triază epidemiologic, le împarte măşti şi mănuşi ?

Sau îşi ia un pahar de şampanie şi se plimbă cu compusă preocupare printre invitaţi, predicându-le din învăţăturile sale apostolice în combaterea ”ereziei” care i se opune în a mai continua să ne înfricoşeze ?

Şi oricum, dacă Doamne fereşte, se-ncinge vreo horă pe-acolo aşa, că tot sunt pe pământ românesc şi trebuie să se ia oamenii de mână, a pus-o. S-a dus în...colo,  toată strădania lui, cu tot cu indulgenţe.

Întrebări retorice, pentru că domnul Arafat nu se va duce. Fie că nu e invitat, fie că va fi ocupat cu misiunea sa de a ne băga spaima în oase.

Situaţia are toate componentele unui penibil desăvârşit, deplin, cosmic.

Cu toate astea, pentru noi, e comun, ştim deja că suntem ”apţi” în a ne ploconi incredibil de adânc.

Coloana vertebrală e ca fularul, iar obrazul e precum talpa bocancului grăjdarului.

La 4 iunie s-au împlinit 100 de ani de la Trianon, motiv de sărbătoare a împlinirii noastre naţionale. Am marcat-o prin nimic.

La 26 iunie a fost Ziua Drapelului. Tot, nimic. A, ba nu ! S-a făcut o ceremonie la care Prim-ministrul, domnul Ludovic Orban, a pupat drapelul. Cu mască, bineînţeles. Ca să nu se contamineze. Sau ca să ne mai ofere o probă de ipocrizie tip political correctness.

La 28 Iunie, a fost Ziua Eroilor. Acelaşi nimic...

Să ne înţelegem ! Cele două ţări care îşi vor fi sărbătorind ziua naţională curând, au o istorie fabuloasă şi sunt de admirat că nu se-ncurcă de covid în a-şi exprima bucuria naţională. Bravo lor !

Problema e că noi suntem priviţi de propria administraţie, conducătorii noştri cum ar veni, ca nişte cârlige de rufe, agăţate inutil pe o frânghie atârnând resemnat şi la fel de inutil.

Ca urmare, nu-mi rămâne decât să strig,

Long live USA !

Vive la France !

PS Poate profită cineva şi-i aduce aminte Americii că Guvernul României a suspendat respectarea Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului încă din 18 Martie şi a uitat să ne mai restituie drepturile alea. Nu de alta, dar sunt ale noastre...