COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Lacrima florii de primăvară...

An de an, ziua asta aduce bucurie.

Străzile sunt pline de bărbaţi ori băieţandri cu braţele pline de flori, de cadouri.

De la cei cu părul alb până la copiii de grădiniţă, toţi sunt dominaţi de un singur gând, să le bucure pe femeile din viaţa lor.

Preocupaţi, febrili, cu zâmbet larg sau mai ascuns, caută să ajungă degrabă la mame, neveste, iubite, profesoare, educatoare, colege, ca să le bucure cu o floare.

E doar ziua lor !

Nici ele, femeile, nu sunt altfel.

Fie că recunosc sau nu, sunt conectate la această zi cu emoţie şi cu aşteptarea bucuriei inimii de primăvară.

Anul ăsta însă...

Mie mi-e greu să vorbesc sau să scriu despre zâmbetul femeii îmbujorată de sentimentul propriei sărbători, de ofranda bărbaţilor.

Milioane de femei plâng acum pentru că le sunt omorâţi bărbaţii, taţi, soţi, iubiţi, copii, nepoţi.

Sute de mii dintre ele şi-au părăsit casele şi pribegesc cu averea în două sacoşe şi cu copiii în braţe.

Ele speră că bărbaţii pe care i-au lăsat acasă sau plecaţi pe aiurea, toţi cu arma-n mână în loc de flori, vor supravieţui.

Speranţele multora vor fi în van.

Ofranda din acest an a bărbaţilor lor e chiar viaţa.

Anul ăsta, această primăvară a lacrimilor de femeie e un anotimp nedrept şi monstruos.

De aceea mi-e greu să vorbesc ca despre o sărbătoare în această zi.

Chiar dacă femeile din viaţa noastră sunt în siguranţă iar noi, bărbaţi sau băieţandri, le vom oferi o floare, lacrima acestei primăveri ne îneacă.

Dac-aş fi NATO aş trimite câte un avion cu flori peste Kiev, peste Harkov sau Mariupol.

Aş trimite unul şi deasupra Moscovei.

Să ningă cu flori...