COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Teroarea

E timpul terorii.

Trăim prea intens şi sub ameninţări permanente.

Unii s-au obişnuit şi iau asta ca un dat, alţii clachează fiind rupţi în bucăţi de presiunea psihică generată de propriile trăiri.

Cum au ajuns însă aceşti oameni să fie atât de înfricoşaţi e o altă poveste şi sper ca cei care i-au adus în starea asta extremă să răspundă cu capul, cândva.

Aşa ar fi drept.

SarS-Cov-2 s-a constituit în ocazia, criminală, a distrugerii încrederii în modul nostru de viaţă de dinainte.

Deviza lui era „Libertate”, dar s-a dus.

De dragul libertăţii au murit oameni, mulţi, şi s-au dus războaie.

Ultimul dintre ele chiar aşa s-a şi numit, „războiul împotriva terorii”.

Atunci, ţinta era terorismul care căpătase dimensiuni planetare.

N-au mai fost atacuri teroriste semnificative în ultimul timp şi asta ne-ar putea face mai relaxaţi.

Nu ne lasă însă covidu’, care ne apasă chiar mai tare şi ne divizează şi mai profund.

Pentru că pandemia înghite totul de aproape doi ani, nu s-a prea mai vorbit de terorism, dar asta nu înseamnă că el nu continuă.

Mai acum câteva zile, în Spania, au fost arestaţi membrii unei celule teroriste, cinci la număr, care pregăteau astfel de atacuri.

Toţi, foarte tineri şi radicalizaţi în credinţa lor religioasă şi în supunerea faţă de Statul Islamic.

Toată acţiunea de documentare a acestui grup a început în urmă cu un an şi poate foarte bine să fie subiect de film.

Nu am cum să detaliez aici, dar vă asigur că v-ar plăcea să aflaţi detaliile poveştii.

Oricum, o ţesătură complicată de informaţii şi contra-informaţii, de capcane întinse reciproc, sacrificii personale şi credinţe diferite.

Pericolul terorist pare estompat dar el germinează continuu, diseminând otrava extremismului pe cât de violent, pe atât de idiot.

Viruşii, teroriştii, tot nişte viruşi şi ei, preţurile utilităţilor curente care duc spre cer dar, mai ales, promotorii terorii care ne inundă viaţa pe toate canalele posibile, ne sărăcesc mintea şi spiritul la propriu dar şi la figurat.

Oare, să fie ei de vină sau noi, pentru că nu le închidem gura ?!

Eu, pe mine,parcă m-aş învinovăţi…