EXCLUSIV Marius Oprea | Secretele omului care-i căra geanta generalului Talpeş

Generalul Ioan Talpeş, care ne-a ”delectat” cu ”geopolitica” sa personală la emisiunea ”Culisele statului paralel”, ascunde fapte mai puţin onorabile: faptul că în Serviciul de Informaţii Externe pe care l-a condus cuvîntul de ordine nu era patria, ci portofelul.

3985 afişări
Imaginea articolului EXCLUSIV Marius Oprea | Secretele omului care-i căra geanta generalului Talpeş

Ioan Talpeş, fotografiat în 2009. Arhiva Mediafax FOTO

Majoritatea colaboratorilor săi au fost aleşi pe sprînceană dintre oameni care ştiau să ce înseamnă propria chiverniseală, pe banii statului. Între aceştia s-a numit colonelul Virgil Faur, promvat de Talpeş în 1994 şef al Unităţii Relaţii Externe şi ”cărătorul” său personal de geantă.

”Hoţule!”

Virgil Faur a fost în anii ’80 unul dintre spionii Republicii Socialiste România în Occident. Asta pînă cînd, fiind la ”post”, sub acoperire diplomatică la Geneva, era cît pe ce să ajungă în faţa Procuraturii Militare, ca delapidator. O notă a unui ofiţer de contrainformaţii din SIE arată: ”Colonelul FAUR VIRGIL, ofiţer SIE, şi-a însuşit în perioada cît s-a aflat în misiune la Geneva (1985-1987), suma de 11000 dolari SUA, din fondul operativ. Această faptă a fost depistată cu ocazia unui control efectuat în spaţiu, în 1987, de către o echipă a unităţii de inspecţie din cadrul CIE. Rezultatul controlului a arătat că suma respectivă fusese folosită pentru procurarea de aparatură electronică (televizoare, combine muzicale, videocasetofoane etc., trimise în ţară cu trenul)”.

Mare parte dintre produsele electronice (de lux, în acea vreme) ajungeau şi la protectorii săi din centrala de spionaj a RSR. Aşa că afacerea s-a muşamalizat, în cele din urmă. Era totuşi vorba de o sumă mare şi, dacă s-ar fi aflat mai sus la partid, dacă ar fi auzit Ceauşescu, aflat în goană după valută, ar fi făcut explozie. Aşa că ”s-a pus batista pe ţambal”: ”Pentru a nu face caz şi a nu afecta imaginea fostei DSS, generalul IULIAN VLAD a găsit o formulă de compromis: obţinerea sumei de 11 000 dolari SUA de la o firmă străină şi depunerea acesteia în fondul operativ. Col. FAUR VIRGIL a fost sancţionat atît prin amînarea cu un an a avansîrii sale în grad, cît şi pe linie de partid”.

Cadourile anterioare (televizoare color şi video-uri) şi-au arătat şi ele roadele: ”În 1988, la intervenţia generalului DRAGOMIR GHEORGHE, col. FAUR VIRGIL a fost mutat la unitatea pe care o conducea cel dintîi (unitatea ”AFRICA” – n.n.), avînd în vedere că erau prieteni de familie. Pe atunci tatăl lui DRAGOMIR GHEORGHE dresa şi îngrijea cîinii familiei Ceauşescu”. Ce protecţie mai înaltă decît atît? Mai mult, lui Faur i s-a şi urcat la cap: ”ulterior, colonelul FAUR VIRGIL a fost promovat în funcţia de locţiitor de şef de unitate, adoptînd un comportament arogant şi neprincipial în relaţiile cu subalternii”. Comportamentul său e descris drept aroganţă de tip Năstase: slugarnic şi îndatoritor cu cei mari, plin de dispreţ faţă de subalterni sau oamenii de rînd. Nu degeaba, cu toată avansarea sa, după episodul Geneva, Faur ”a determinat o stare de spirit tensionată în colectiv. S-a ajuns la situaţia că, în mai multe rînduri, subalternii i-au scris pe uşa biroului Hoţule, pornind de la episodul Geneva”.

Cu tot trecutul şi comportamentul său, atunci cînd Mihai Caraman a făcut în 1990, alături de sfătuitorii săi cu privirea îndreptată spre Moscova, lista de cadre ale noului Serviciu de Informaţii Externe, Faur a fost încă o dată reabilitat şi preluat în SIE. Colegi ai săi au afirmat că bunăvoinţa cu care a fost reabilitat s‑a datorat mai degrabă unei firme mixte româno‑suedeze, de care proaspătul şef al spionajului românesc era interesat: ”Soţia colonelului Faur are firmă cu un cetăţean suedez, care are relaţii de afaceri cu firmele lui Mircea Caraman (fiul generalului)”. Aşa mergeau de fapt lucurile în SIE.

Faur a fost, la reîncadrarea în SIE, mutat din unitatea AFRICA, loc în care fusese plasat ”disciplinar” pentru delapidarea de la Geneva şi readus în Centrala serviciului, ca locţiitor în cadrul unităţii de Relaţii Externe. ”Relaţii” în care a ajuns curînd să exceleze: ”se afla în relaţii apropiate cu TECULESCU CONSTANTIN, OCTAVIAN COSMÎNCĂ şi HREBENCIUC VIOREL, cu care cheltuia sume importante pe mese şi atenţii”. De Cozmîncă şi Hrebenciuc, lumea mai ştie. Pentru cei care nu-şi mai aduc aminte, Constantin Teculescu, fost ”cadru” FSN, era directorul CEC.

Faur avea deci protecţie politică, iar în cadrul SIE a intrat sub aripa protectoare a generalului Alexandru (Bebe) Tănăsescu, cel care conducea o adevărată reţea de afaceri în interiorul serviciului, prin coloneii Giotoiu şi Boroi, oamenii săi de casă şi cu uşă deschisă la Temeşan, care se ocupau să facă bani, prin firmele lor cu uşă deschisă la BANCOREX, bani din care o parte mergeau în fondurile operative şi cea mai mare parte în buzunarele şefilor. Fiind şi coleg de şcoală (la Şcoala de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa, se înţelege) cu generalul Tănăsescu, colonelul Virgil Faur a ajuns un „element de bază” în reţeaua acestuia.

La intervenţia lui Tănăsescu, şeful SIE Mihai Caraman ”i-a dat casa - intrarea Armenească 1A (complet mobilată, există acte) care a aparţinut lui MOŢ drept casă de lucru”. Fostul general Ioan Moţ, şeful UM 0195 (contraspionajul din interiorul DIE) folosise vila de la acea adresă drept „casă conspirativă”. Aceasta a devenit ”locuinţa” lui Faur. În cele din urmă, cînd a predat casa unităţii, a plecat cu tot cu mobila şi tablourile de mare valoare din interior: ”şi-a însuşit în mod ilegal o mobilă deosebită, aflată într-o casă de lucru a SIE, mobilă care în prezent se află în locuinţa sa”, a constatat o notă a contrainformaţiilor din SIE. Degeaba. Colonelul Virgil Faur era deja pe cai mari.  

Se schimbă şeful. Vine timpul petrcerilor adevărate!

Cînd Talpeş a preluat şefia la SIE, pe masa lui a ajuns următorul referat: ”Pe timpul misiunii efectuate la Geneva, în perioada 1985-1987, în urma unui control efectuat de unitatea de inspecţii, col. Faur Virgil a fost descoperit că a furat (sic!) din fondul operativ suma de 11.000 dolari SUA, sumă cu care şi-a procurat aparatură electronică şi alte produse de uz personal. În urma acestui eveniment, a fost retras din misiune, iar ca urmare a analizei şi a cercetărilor efectuate, a rezultat cu certitudine că acesta şi-a însuşit suma respectivă. Urmare acestei fapte ar fi trebuit trecut în rezervă şi deferit justiţiei. Generalul Vlad Iulian însă, pentru a nu pune aparatul de securitate într-o lumină nefavorabilă în faţa lui Nicolae Ceauşescu, a dispus muşamalizarea afacerii, iar suma de 11.000 dolari SUA, însuşită de col. Faur Virgil din fondul operativ, a fost acoperită de o firmă străină. În acest fel col. Faur Virgil a fost pedepsit numai disciplinar şi pe linie de partid, iar după 1989, a fost promovat cu sprijinul generalului Tănăsescu, în prezent fiind şef de unitate”.

Acest fapt s-a petrecut în 1994. Pe Talpeş l-au convins însă, împotriva afirmaţiilor acestui raport, de ”competenţa” lui Faur, relaţiile sale, dezvoltate în timp: ”Colonelul Faur Virgil se află în relaţii apropiate cu Octav Cosmâncă, Teculescu Constantin, Florin Georgescu (pe atunci, ministru al Finanţelor – n.n.), Răzvan Temeşan etc., persoane cu care cheltuie sume importante pe organizarea de mese şi procurarea de atenţii (pentru ei - n.n.)”. Asemenea relaţii, cît şi ştiinţa de a organiza petreceri discrete, dar fastuoase pe banii SIE i l-a făcut de fapt nelipsit pe colonelul Faur generalului Ioan Talpeş, care altfel, se ştie, e un ”om de lume”.

Notele de plată „umflate” de la crama Seciu din Prahova, unde Faur ducea delegaţiile străine, ar fi în acest sens, spun sursele interne din SIE, relevante. Excedentul acestor mese copioase (cu preparate vînătoreşti şi vinuri scumpe de vinotecă) ajungeau de fiecare dată pe masa conducerii SIE, ori în frigiderele lor de acasă. Se ocupa de asta, cu maximă competenţă şi operativitate, colonelul Faur.  

Virgil Faur a fost promovat, pentru servilismul şi competenţa sa în organizarea de petreceri, drept şef al Unităţii de Relaţii Externe, se purta cu subalternii, ca şi în trecut, aidoma unui zbir. ”În cadrul unităţii pe care o comandă există o stare de spirit explozivă, ca urmare a atitudinii sfidătoare şi comportamentul imoral al colonelului FAUR VIRGIL. Astfel, acesta se adresează subalternilor în mod dictatorial, îi jigneşte şi nu acceptă opinii diferite de ale sale. Totodată, este de notorietate că întreţine relaţii intime cu mr. ... (gîndindu-mă la familia ei, nu-i dau numele – n.n.), profesoară de limba engleză, subalterna sa directă”. Dar asemenea rapoarte contrainformative n-au avut atunci vreun efect. S-a întâmplat mai tîrziu.

Ceea ce a urmat numirii lui Faur a continuat să fie consemnat totuşi de ofiţerii de contrainformaţii ai serviciului, care însă au ajuns să nu mai aibă cui să raporteze. ”Colonelul Faur Virgil, şeful Unităţii Relaţii Externe, efectuează cheltuieli exagerate şi nejustificate în lei şi valută, unele pe cadouri costisitoare şi chiar alimente acordate generalilor Tănăsescu şi Talpeş. A se investiga cheltuielile făcute de col. Faur Virgil la Crama Seciu, din judeţul Prahova”. Acolo era (mai este?) ”cuibuşorul de nebunii” al Serviciului de Informaţii Externe.

”Culisele statului paralel” de la ”Crama Seciu”

Toate acestea erau ştiute, dar nimeni nu putea face nimic: ”Cu partenerii de cooperare aflaţi la Bucureşti, cît şi cu delegaţiile străine care ne vizitează ţara – pe linie SIE – efectuează cheltuieli nejustificate, oferind mese deosebit de costisitoare, în majoritatea cazurilor încărcînd artificial notele de plată sau însuşindu-şi produsele comandate pentru mesele respective. Elocvente în acest sens sînt mesele oferite de colonelul FAUR VIRGIL la Crama Seciu, din judeţul Prahova. Din produsele însuşite pe această cale (băuturi fine, preparate vînătoreşti, produse din peşte etc.) oferă şi generalilor TALPEŞ şi TĂNĂSESCU. Totodată, colonelul FAUR VIRGIL îi face generalului TALPEŞ cadouri costisitoare, în contextul deplasărilor în străinătate, fiind cunoscut faptul că generalul TALPEŞ este colecţionar de obiecte de artă şi antichităţi, inclusiv de aur şi argint, săbii, ceasuri, statuete ş.a. În schimbul acestor servicii şi avantaje materiale, generalul TALPEŞ este preocupat de a-l promova la gradul de general pe col. FAUR VIRGIL. Pînă acum a încercat în mai multe rînduri să-l propună pentru gradul de general, însă i-a fost teamă de reacţiile aparatului SIE, colonelul FAUR fiind cunoscut ca un ofiţer care a delapidat, cu un profit moral îndoielnic şi comportament care nu cadrează cu funcţia şi responsabilităţile care i-au fost acordate”.

Chiar fără steaua de general la care visa, colonelul Faur n-a lăsat nefolosite relaţiile pe care le dezvoltase, în timp. Cu deosebire una: cea cu directorul celei mai mari şi tari bănci ale acelor vremuri, falimentată chiar de acesta între timp: ”Prin intermediul generalului Tănăsescu şi uzînd de relaţiile personale cu Răzvan Temeşan, colonelul Faur Virgil şi-a angajat fiul la BANCOREX, care deşi foarte tînăr, este încadrat cu o retribuţie foarte bună, fiind considerat consilier al lui Răzvan Temeşan. În rîndul angajaţilor BANCOREX se ştie că acesta este fiul unui ofiţer din S.I.E., subordonat generalului Tănăsescu, comentîndu-se negativ acest aspect. Asemenea aspecte grave, deşi sunt cunoscute de col. Grigoraş Cornel, şeful unităţii de protecţie internă, acesta nu informează factorii competenţi întrucît nu doreşte să-l deranjeze pe generalul Tănăsescu”. De ce să-l fi deranjat? Ştia doar că nu s-ar fi întîmplat nimic: Faur era nelipsit de la chefurile cu şefii, pentru că le organiza.

Colonelul Virgil Faur a avut grijă, la solicitarea şefului SIE, şi de prietenul american ai generalului Talpeş: ”Generalul TALPEŞ este în relaţii apropiate, inclusiv vizite în familie şi la sediul central al SIE, cu LARRY  WATTS, istoric american aflat de mai mulţi ani în România. Generalul TALPEŞ i-a pus la dispoziţie vila care aparţine SIE, situată în strada Turgheniev nr. 18, Bucureşti. Toate costurile (chirie, întreţinere, telefon etc.) sînt suportate de către SIE. Totodată, i-a pus la dispoziţie şi autoturisme de marcă, pe care LARRY WATTS le foloseşte exclusiv în interes personal. Toate acestea sunt cunoscute şi coordonate de colonelul FAUR”.

Colonelul îi ducea lui Talpeş geanta cu ”produse” vînătoreşti şi vinuri scumpe în frigiderele de acasă ale generalului, ori spre crama Seciu şi alte meleaguri ale patriei, dar era nelipsit şi în deplasări în afara ţării, de a căror ”organizare” se ocupa în amănunt, cunoscînd ”gusturile fine” ale şefului. În „turneele” mai degrabă turistice decît de serviciu ale conducerii SIE din 1995‑1996 în Franţa, Canada sau Statele Unite, Japonia, Coreea de Sud, dar şi Thailanda, din 1995 (unde conducerea spionajului românesc nu avea să întărească ”tradiţia de colaborare” decît în saloanele de ”masaj thailandez”), colonelul Faur a avut grijă să nu-i lipsească nimic lui Tapleş. E de înţeles că aceste ”turnee” ale conducerii SIE n-au avut niciun ”rezultat operativ”, dimpotrivă: ”turneele au generat comentarii negative din partea partenerilor de cooperare”, zice o notă internă a SIE.

Simţindu‑se de neînlocuit, fostul delapidator Faur continua să viseze la steaua de general – drept care, cunoscînd pasiunea de colecţionar de artă şi antichităţi a lui Ioan Talpeş (pasiune ce pare să fie un fel de virus al şefimii pesediste, în frunte cu Năstase, primul colecţionar al ţării), colonelul Faur l‑a cadorisit, cum am arătat, pe fostul director al SIE cu săbii, ceasuri, statuete şi diverse alte obiecte. Faptul nu a scăpat nici atenţiei publice. Un citat din cunoscutul la vremea sa ”Raport Armagedon 7” este relevant în acest sens: „Este de înţeles că foştii ofiţeri de Securitate din SIE, atunci cînd îşi aduc aminte că au lucrat şi în CIE, ba chiar şi în DIE, simt că‑i furnică în palme, gîndindu‑se la dolari şi la euro. Dar cine ar fi putut să‑şi închipuie că un intelectual de talia lui Ioan Talpeş, care a supervizat transformarea SIE în SA sau, eventual, SRL, ar fi putut intra cu o asemenea nonşalanţă în rolul lui Tudor Postelnicu?” Se pare că nu i-a fost greu, dar despre asta n-a fost vorba niciun moment în ”dezvăluirile” sale televizate, despre ”Culisele statului paralel”, care pentru Talpeş au de fapt o locaţie precisă: Crama Seciu.

Virgil Faur îşi croise deja drum spre protecţia politică. La serviciu, lucrurile mergeau perfect. Astfel încît, de atîta vreme colonel, visa de-acum la steaua de general: se simţea îndreptăţit. Plătise mese copioase, în compania lui Octav Cozmâncă, Constantin Teculescu, Florin Georgescu, ca să nu mai vorbim de Răzvan Temeşan. Iată traseul acestui ofiţer care a început prin a delapida bani pentru a cumpăra aparate video, televizoare color şi casetofoane, revîndute apoi în ţară, şi a ajuns după 1989 în funcţii importante, care i‑au oferit un neaşteptat prilej de a se îmbogăţi mult mai mult decît ar fi putut în vremea lui Ceauşescu.

Însă Faur n-a ajuns niciodată general. Nu că în cele din urmă nu l-ar fi promovat Talpeş, cu toată împotrivirea subalternilor, pe cel care îi căra geanta şi care-i cunoştea secretele în amănunt. Dar au venit alegerile din 1996 şi ”destinul exemplar” al colonelului Faur, pentru securiştii în tranziţie, a fost întrerupt. Iar rapoartele despre trecutul său de dilapidator, înainte de 1989, şi de ”şmecher” cărător de geantă al generalilor Tănăsescu şi Talpeş de după au ajuns, în cele din urmă, la Cotroceni – unde mă ocupam, din însărcinarea preşedintelui Constantinescu, de analizarea ”derapajelor” securistice şi de corupţia în serviciile secrete, în cadrul Consiliului Naţional de Acţiune înmpotriva Coropţiei şi Crimei Organizate.

În cazul lui Virgil Faur, soluţia a fost simplă.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici