Ion Cristoiu: Revoluţia ”Să punem capăt cheltuielilor fără rost”!

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că măsurile luate de unii edili pentru reducerea cheltuielilor publice ar trebui să fie începutul unei Revoluţii în administrarea ţării, care cere din start aducerea în instituţiile de stat a managementului de la firmele private, dar care ar trebui făcută cu chibzuinţă şi inteligenţă.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Primarul sectorului 6, Ciprian Cincu, a anunţat că anul acesta „nu vom avea luminiţe de Crăciun în sectorul 6”. Aşa cum a scris el pe Facebook, iluminarea de Crăciun ar costa primăria nu mai puţin de 500.000 de euro. Bani pe care-i vede folosiţi într-altă parte:

<Mă gîndesc că, de banii aceştia, 50.000 de euro, aş putea face o grădiniţă, sau o creşă sau mai asfaltez o stradă>.

N-aş fi scris despre decizia asta dacă ea n-ar fi urmat deciziei luate de Ilie Bolojan, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, de a reduce drastic cheltuielile cu aparatul C.J. şi al instituţiilor subordonate. Prin reducerea numărului de angajaţi, prin reorganizarea activităţii tuturor structurilor Consiliului Judeţean se va face o economie de peste 1,2 milioane de euro.

Atît în cazul primăriei sectorului 6, cît şi în cel al CJ Bihor e vorba de bani din taxe şi impozite. Aceşti bani vor merge la investiţii.

Cele două exemple ar trebui să fie începutul unei Revoluţii în administrarea ţării. I s-ar putea atribui sloganul Să punem capăt cheltuielilor fără rost! după sloganul Să punem capăt cheltuielilor nesăbuite! folosit de Guvernul Liberal în 1901 pentru a pune capăt dezastruosului deficit de buget lăsat de Conservatori.

Să mă explic:

Instituţiile statului român de la Primăria generală pînă la SRI, beneficiază de un buget anual. Nu e nici o diferenţă între bugetul unei companii şi bugetul unei instituţii de stat din punctul de vedere al administrării banilor. Firma privată are drept principală preocupare buna gospodărire a banilor astfel încît aceştia, obţinuţi cu greu, să nu fie risipiţi prosteşte.

Bugetul oricărei instituţii de stat provine din taxe şi impozite. Fie indirect de la Bugetul de stat, fie direct, cum se întîmplă la primării, din taxele şi impozitele locale.

În cei 30 de ani de postdecembrism, an de an, cînd se alcătuieşte Bugetul pe anul următor, n-am auzit nici o instituţie zicînd celor din Guvern:

V-am ruga ca în Bugetul de la anul să ne repartizaţi bani mai puţini. Am reuşit printr-o mult mai bună gospodărire a banilor, să reducem cheltuielile.

Dimpotrivă, an de an, cînd se formează Bugetul e o adevărată bătălie dusă de instituţii pentru a obţine bani în plus faţă de anul care a trecut.

Nu acelaşi lucru se întîmplă la privat. Aici prestaţia unui manager e cu atît mai bine apreciată cu cît cheltuieşte mai puţin, evident, fără să afecteze prin asta activitatea companiei.

În cazul primarilor sau consiliilor judeţene reducerea cheltuielilor face ca importante sume de bani să fie disponibile pentru investiţii.

Cum pot fi reduse aceste cheltuieli?

Cazul primăriei sectorului 6 ne sugerează una dintre căi:

Luarea la mînă a tuturor activităţilor pentru care se plăteşte din bani publici pentru a vedea care sînt absolut utile şi care nu.

Din acest punct de vedere, în întreaga ţară administraţia locală se confruntă cu o uriaşă risipă de bani.

Una dintre căi e corupţia.

Din nefericire, lupta împotriva corupţiei a căpătat la noi semnificaţii exclusiv etice.

Trebuie să stîrpim corupţia pentru că ea e un mod necinstit de a primi bani.

Nimic mai greşit.

Trebuie să stîrpim corupţia pentru că e un mod de a risipi banul public.

Din acest punct de vedere, corupţia e doar una dintre formele de risipire a banului public. Asemenea corupţiei, contribuie la risipirea banului public Prostia. Multe dintre cheltuielile instituţiilor de stat îşi au explicaţia în prostie.

Un alt mod de reducere a cheltuielilor ne e sugerat de cazul Consiliului Judeţean Bihor:

Reducerea cheltuielilor cu aparatul bugetar propriu.

Cauza cheltuielilor inutile rămîne aici teama de a pierde popularitatea, teama de a nu fi pe placul angajaţilor.

Revoluţia Să punem capăt cheltuielilor fără rost ! cere din start aducerea în instituţiile de stat a managementului de la firmele private. Cheltuielile nu pot fi reduse, otova, cu ochii închişi, afectînd activitatea aşa cum s-a petrecut în ultimul deceniu al lui Nicolae Ceauşescu. De exemplu, în presa culturală, s-a decis în mod arbitrar dispariţia unor publicaţii sau reducerea numărului de pagini prin decizie de la centru. Ar fi fost normal ca fiecare redacţie să poată administra singură reducerea cheltuielilor.

Revoluţia Să punem capăt cheltuielilor fără rost! presupune, aşadar, pe lîngă chibzuinţă şi inteligenţă”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro