Ion Cristoiu: Rolul important pe care-l poate avea, pentru o ţară, lobby-ul în străinătate

1. „Universul” de miercuri, 29 decembrie 1937, tipăreşte în pagina 11 o notă sub titlul „A doua cenzură?”, destinată atenţiei „d-lui ministru de interne”. Desprindem din text:

„Depozitarul ziarului nostru de la Slatina ni se plînge că pachetele cu ziare sunt luate în fiecare dimineaţă de oamenii d-lui prefect de judeţ şi duse la d-sa sa acasă, sau la prefectură, unde după ce sunt controlate, d. prefect, binevoieşte să le trimită, după 2-3 ore, dispozitivului”.

Ziarul se uimeşte retoric de această practică. Şi pe drept cuvînt. La Bucureşti, „Universul” era supus cenzurii. De ce mai era nevoie şi de lectura vigilentă a domnului prefect?:

„Cu ce drept d. prefect de judeţ controlează pachetele cu ziare sosite din Bucureşti, cînd prea bine ştie că aceste ziare au trecut odată prin ciurul şi sita censurei din Capitală?”.

După decembrie 1989, au fost multe cazuri cînd autorităţile locale au blocat difuzarea unui număr de ziar cu dezvăluiri incomode pentru ştabii zonei. Autorităţile din decembrie 1937 se dovedeau mai de treabă. Ele se mulţumeau să citească jurnalul după care îl restituiau circuitului comercial.

2. Pentru numărul de An nou 1936, Ilustraţiunea română tipăreşte pagina trei sub titlul Ce s-a găsit în plăcintele de Anul nou. Printre poze cu femei interbelice, decent despuiate deci, dăm şi peste un răvaş destinat Senatorilor:

„Ca să vă respect tabietul,

Vă urez ram de măslin,

Şi – precum a spus pactul –

Să vă fie somnul lin!”

Nu-i nemaipomenită

Dar e actuală!

3. Mustind de ură faţă de cehi, cum e de altfel şi faţă de români, cartea Histoire des pays de l’Est publicată de Henry Bogdan la Hachette în 1994, revăzută şi adăugită în 2017, de Henry Bogdan aduce în prim-plan rolul important pe care-l poate avea pentru o ţară lobby-ul în străinătate. Împărtăşind antipatia maghiar faţă de cehi, autorul exagerează rolul jucat de Beneş şi Massarich în destrămarea imperiului austro-ungar. Imperiul era condamnat prin însăşi esenţa sa, de imperiu, la spulberare. Totuşi, nu trebuie neglijată, în făurirea Cehoslovaciei, acţiunea dusă pas cu pas, ca o infiltrare fatală a apei într-un baraj, de cercurile ceheşti, adăugate celor sîrbeşti, în marile capitale europene. Histoire des pays de l’est descrie pe larg arsenalul folosit de către emigraţia cehă şi cea sîrbească. Încă din 1916, Beneş publică la Paris broşura Distrugeţi Austro-Ungaria!. Nu mai e nevoie de relatarea conţinutului. Titlul spune totul. Pentru a-şi promova ideile, Beneş îşi face amici în lumea diplomatică pariziană, devine un familiar al jurnaliştilor. La rîndu-i, Massarich procedează la fel în capitala Angliei. Dacă Antantei îi trecuse prin cap la un moment dat să spargă imperiul, acţiunea lobby-ului cehesc a încurajat-o în această direcţie. Activitatea lui Beneş şi Massarich şi-a spus şi ea cuvîntul în noua împărţire a Europei şi în triumful Cehiei, desigur. Excepţională dovadă a rolului pe care-l poate juca la un moment dat lobby-ul.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro