BIOGRAFIE: Beatrix, foarte populară în rândul olandezilor, redevine prinţesă

Încă de la urcarea sa pe tron, în 1980, ea a dorit să se implice în viaţa Olandei, plasându-se la cealaltă extremă faţă de stilul mai degrabă şters al mamei sale, Juliana. Foarte populară în rândul olandezilor, ea alege, astfel, să transforme în "palat de lucru" un palat de la Haga, oraşul în care se află sediile Guvernului şi Parlamentului.

Considerată "şefa firmei Olanda", ea a primit frecvent miniştri, amabsadori şi reprezentanţi ai societăţii civile. Dacă mama sa prefera să i se spună "Madame" (în franceză), Beatrix ţine la titlul de "Majestatea Sa".

Primul copil al reginei Juliana şi prinţului Bernhardt, Beatrix Armgard Wilhelmina, prinţesă de Oranja-Nassau, s-a născut pe 31 ianuarie 1938. La puţin timp după ce s-a născut, ea pleacă împeună cu părinţii ei în exil, în Marea Britanie şi Canada, în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

În urma studiilor de drept, căsătoria sa cu diplomatul vest-german Claus von Amsberg, pe 10 martie 1966, provoacă o controversă. Olandezii nu vor să accepte ca viitoarea lor regină să se mărite cu un pretendent care a purtat uniforma tineretului hitlerist în timpul Războiului.

Beatrix, care poartă ţinute întotdeauna impecabile şi pălărie - uneori excentrică -, a avut trei fii, inclusiv succesorul său, Willem-Alexander, care a împlinit sâmbătă vârsta de 46 de ani.

Al doilea fiu, prinţul Johan Friso, se află în comă, în urma unui accident la schi, în februarie 2012, care a afectat-o profund pe mama sa. Însă ea a continuat să îşi exercite îndatoririle cu stoicism.

În timpul reginei Beatrix, Olanda s-a schimbat profund, ceea ce a creat ţării reputaţia unui adevărat experimentator social. Între altele, s-a legalizat avortul, s-a scos de sub incidenţă penală consumul de canabis, s-au legalizat căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

La încoronarea sa, pe 30 aprilie 1980, ceremonia este perturbată de manifestaţii violente antiregaliste, organizate de "squatters", pe atunci foarte activi la Amsterdam, cu sloganuri ca "fără locuinţe, fără încoronare!".

"Nici puterea, nici voinţa personală şi nici pretenţia la autoritate ereditară, ci doar voinţa de a servi comunitatea pot da un sens regalităţii moderne", a replicat ea, atunci.

Beatrix a ţinut întotdeauna să aibă o relaţie privilegiată cu premierii săi care, potrivit tradiţiei, veneau să o informeze în fiecare lune despre afacerile regatului.

Unul dintre ei, Dries van Agt, a lăudat "organizarea" şi "simţul ei pentru afaceri". "Beatrix este foarte puternică în privinţa dosarelor", a spus el, apreciind că "este ca un uliu care stă, de sus, cu ochiul pe ţară".

"Casa Regală este într-adevăr administrată ca o întreprindere", subliniază Henk Weseling, un istoric şi consilier al Curţii.

Pe 30 aprilie 2009, în timpul sărbătoririi Zilei Reginei, la Apeldoorn (centru), moartea a şapte persoane, ucise de un şofer care a pătruns în mulţime, în apropierea autobuzului în care se afla familia regală, a provocat consternare. "Suntem uluiţi cu toţii că s-a putut întâmpla aşa ceva", declara Beatrix, foarte emoţionată, într-un discurs televizat, imediat după dramă.

Beatrix, care poartă din nou titlul de "prinţesă", se va retrage la Castelul Drakensteyn, într-o zonă rurală, în centrul Olandei. Ea a trăit 18 ani aici, înainte de a urca pe tron, când s-a mutat la Haga. Cei trei fii ai ei au crescut în acest castel.

"Nu mă retrag pentru că funcţia este prea grea, ci deoarece sunt convinsă că responsabilitatea ţării noastre se află în mâna unei noi generaţii", a declarat regina pe 28 ianuarie, când a anunţat că va abdica.