Lacul Geneva în pragul dezastrului ecologic: Cât de dăunătoare este specia de midii invadatoare quagga

Midiile quagga, originare din bazinul Mării Negre, au fost introduse în lacul Geneva în ultimii ani și s-au răspândit rapid pe toată suprafața bazinului acvatic. Datorită capacității lor remarcabile de reproducere și toleranță la diferite condiții de mediu, aceste nevertebrate au colonizat atât zonele superficiale, cât și cele profunde ale lacului. S-a ajuns astfel la o densitate de zeci de mii de exemplare pe metru pătrat. Fenomen este astfel comparabil cu invaziile devastatoare din Marile Lacuri din America de Nord.

Impactul asupra ecosistemului și biodiversității

Midiile quagga consumă cantități uriașe de fitoplancton, bază a lanțului trofic acvatic. Prin filtrarea intensă a apei, ele reduc resursele pentru alte specii. Printre acestea se numără creveții, melcii și alte tipuri de moluște native. De asemenea ele afectează negativ populațiile de pești și alte organisme acvatice. În plus, apa mai limpede permite luminii să pătrundă mai adânc, schimbând structura termică și biochimică a lacului și favorizând, printre altele, formarea de alge cu potențial toxic.

Locuitorii din Bruxelles profită de proteste pentru a colecta cartofii aruncați de fermieri

Muzeul Luvru se redeschide după votul de suspendare a grevei

Invazia midiilor quagga nu afectează doar natura, ci și infrastructurile critice din jurul lacului. La École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL), în doar câțiva ani, cochiliile acestor moluște au obstrucționat conductele de răcire, provocând pierderi de eficiență de până la o treime în sistemele de schimb termic. De asemena, mai multe instalații de climatizare din clădiri importante au fost compromise. Proiecte de anvergură, precum instalații de cercetare în fuziune nucleară (Tokamak), depind de apa rece a lacului pentru funcționare, iar situația creează probleme serioase de operare.

Dacă au pătruns, nu mai pot fi eradicate

Odată ce midiile quagga s-au stabilit într-un lac, eradicarea lor devine practic imposibilă, spun experții. Din acest motiv, strategiile actuale se concentrează pe managementul impactului și prevenirea răspândirii către lacurile neafectate. Măsuri precum inspectarea și curățarea ambarcațiunilor, controlul echipamentelor de pescuit și campanii de informare sunt esențiale pentru a limita extinderea acestei specii în alte bazine hidrografice.

Cercetătorii și autoritățile recomandă monitorizarea continuă a lacurilor și implementarea de infrastructuri reziliente, cum ar fi sisteme de filtrare și conducte proiectate pentru a reduce intrarea larvelor și moluștelor în instalații critice. De asemenea, cooperarea transfrontalieră între statele riverane și organismele internaționale este crucială pentru a reduce riscurile pentru alte ecosisteme lacustre din Europa.