Punctele cheie ale acordurilor de apărare reciprocă ale UE și NATO care ar putea proteja Groenlanda

Apărarea acestui teritoriu arctic și locul său în cadrul Alianței Atlantice și al cadrului de securitate al UE sunt în centrul atenției, având în vedere amenințările președintelui american Donald Trump de a prelua controlul asupra Groenlandei și în timp ce Danemarca și alte țări europene intenționează să își consolideze desfășurarea militară pe insulă, scrie EFE.

Clauza de solidaritate a UE

Articolul 42.7 din Tratatul UE prevede că, în cazul în care o țară a Uniunii face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre trebuie să îi ofere ajutor și asistență „prin toate mijloacele de care dispun”.

O purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene a declarat joi că Groenlanda este „în principiu acoperită” de această clauză , deși a adăugat că recurgerea la aceasta nu este în prezent luată în considerare, deoarece acest punct nu a fost încă atins.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a dat asigurări că Groenlanda se poate baza pe UE „din punct de vedere politic, economic și financiar” în fața amenințărilor lui Trump și a subliniat că Arctica și securitatea acesteia sunt „chestiuni cheie” pentru blocul comunitar.

Articolul 42.7 menționat anterior a fost invocat o singură dată până în prezent, în noiembrie 2015, în urma atacurilor teroriste jihadiste de la Paris, pentru a solicita sprijin din partea statelor membre în acțiunile lor împotriva Statului Islamic sau în operațiuni internaționale.

Formulat în Tratatul de la Lisabona, în vigoare din decembrie 2009, articolul prevede că, dacă un stat membru este „victimă a unei agresiuni pe teritoriul său”, celelalte „îi vor oferi ajutor și asistență prin toate mijloacele de care dispun”, în conformitate cu articolul 51 din Carta Națiunilor Unite.

Se specifică faptul că acest lucru se va face „fără a aduce atingere naturii specifice a politicii de securitate și apărare a anumitor state membre” și se adaugă că angajamentele și cooperarea țărilor „vor continua să fie în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul NATO”.

Apărarea colectivă în cadrul NATO

Articolul 42.7 din TUE prezintă similarități cu articolul 5 privind apărarea colectivă din Tratatul Atlanticului de Nord , semnat la Washington la 4 aprilie 1949, și cu tratatul fondator al NATO, care acoperă și Groenlanda.

Acest articol prevede că, dacă are loc un atac armat împotriva oricărui aliat, având loc în Europa sau America de Nord, acesta va fi considerat un atac îndreptat împotriva tuturor și, în consecință, fiecare dintre aceștia, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă recunoscut de articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va ajuta partea sau părțile atacate.

În acest scop, poate recurge la orice măsuri pe care le consideră necesare, „inclusiv utilizarea forței armate, pentru a restabili securitatea în zona Atlanticului de Nord”.

Surse aliate au declarat joi pentru EFE că NATO rămâne „în strânsă legătură cu autoritățile daneze” și au reiterat că aliații „sunt de acord că securitatea în Arctica este o prioritate, iar Alianța menține o prezență maritimă constantă în regiunea arctică și a Nordului Îndepărtat pentru a menține pacea și stabilitatea și a proteja interesele noastre comune în regiune”.

Astfel, Alianța „studiază activ modalități de consolidare a securității în Arctica”, în timp ce aliații, individual, în colaborare cu alții și prin intermediul NATO, participă la exerciții, desfășoară operațiuni de prezență maritimă și iau parte la antrenamente care sprijină descurajarea și apărarea în condiții arctice.

Experții consideră că, în teorie, articolul 42.7 din TUE ar permite unui stat membru să solicite asistență din partea altor țări ale UE chiar dacă agresiunea militară ar proveni din interiorul NATO, deși subliniază că acesta ar fi un scenariu neexplorat și greu de prevăzut, deoarece majoritatea capacităților și deciziilor militare ale 23 dintre țările UE sunt strâns legate de Alianța Atlantică.

Însăși von der Leyen a subliniat că discuțiile privind securitatea în Arctica ar trebui abordate în primul rând în cadrul NATO și a indicat că UE va continua să lucreze în acest sens „cu toți partenerii săi”, inclusiv în mod explicit cu Statele Unite.