SUA şi UE nu au o viziune strategică şi nici influenţă în O.Mijlociu după primăvara arabă

"Statele Unite şi Europa este necesar să îşi demonstreze în continuare voinţa politică şi să dezvolte strategii durabile pentru a ajuta Egiptul, Tunisia, Libia şi Yemenul în tranziţiile lor spre democraţie", scriu două cercetătoare americane şi o expertă britanică într-un raport extrem de dur întocmit de Centrul Rafik Hariri pentru Orientul Mijlociu din cadrul Atlantic Council, cu sediul la Washington.

"Unii, atât la Washington, cât şi Bruxelles, se întreabă inclusiv dacă Statele Unite şi UE au prea multe de oferit acestor ţări aflate în tranziţie, în comparaţie cu ţări din Golf, care le oferă mulţi bani", îşi exprimă analistele îngrijorarea.

În opinia lui Danya Greenfield, Amy Hawthorne şi Rosa Balfour, care urmează să îşi prezinte lucrarea într-un colocviu la Washington, "implicarea Statelor Unite şi Europei este marcată mai degrabă de oboseală şi frustrare decât de energie şi speranţă" faţă de procesele politice dificile din Egipt, Tunisia, Libia şi Yemen.

Potrivit lui Hawthorne, un fost cadru la Departamentul de Stat, susţinerea "primăverii arabe" nu mai este o "prioritate" pentru Statele Unite, mai ales după discursul considerat "major" pe care preşedintele Barack Obama l-a susţinut în mai 2011, în care s-a angajat să utilizeze "toate mijloacele diplomatice, economice şi strategice" cu scopul de a sprijini democratizarea.

În ceea ce priveşte politica europeană, "ea a suferit, în acelaşi fel, de pe urma unei discordanţe între angajamente şi voinţa de a le pune în aplicare", subliniază Balfour.

"UE nu are o viziune strategică, deoarece priorităţile statelor membre sunt diferite. Franţa şi Marea Britanie sunt mobilizate asupra securităţii, Spania şi Italia mai mult asupra migrării, Suedia, Olanda sau Polonia sunt mai mult implicate în privinţa tranziţiilor democratice", se arată în raport.

Documentul nu prezintă o sinteză cu ajutoarele economice totale acordate anual de UE şi Statele Unite ţărilor din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.

Cea mai mare parte a asistenţei americane merge către Egipt, şi anume aproximativ un miliard de dolari ajutor economic promis, dintre care 190 de milioane au fost acordate în martie. UE s-a angajat la un ajutor în valoare de 250 de milioane de euro faţă de Egipt, sumă căreia i se adaugă aproximativ 750 de milioane de euro sub formă de împrumuturi şi subvenţii.