Tehnologia nu mai este suficientă: De ce orașele „smart” ultra-tehnologizate sunt sortite eșecului

Totuși, realitatea demonstrează că multe dintre aceste proiecte futuriste eșuează înainte de a deveni locuibile. Un exemplu recent este Dunia Cyber City, o zonă economică specială propusă în Zanzibar. Aceasta vizează atragerea specialiștilor IT și a companiilor digitale prin taxe reduse și o guvernanță inspirată de conceptul de „state rețea” (comunități autonome bazate pe tehnologie și criptomonede). Deși susținut de foști executivi tech și de autoritățile locale, proiectul ridică deja semne de întrebare privind legitimitatea, incluziunea și sustenabilitatea, mai arată The Conversation.

The Line, un proiect mult prea ambițios

Un alt exemplu celebru este The Line, proiectul ambițios al Arabiei Saudite. Acesta imagina un oraș liniar de 170 km, destinat să găzduiască nouă milioane de locuitori. Conceput ca un experiment urban radical, The Line a fost redus semnificativ după ce costurile uriașe și dificultățile logistice au devenit evidente. Proiecte similare, precum Songdo din Coreea de Sud, au arătat deja că tehnologia, oricât de avansată, nu garantează succesul urban.

Groenlanda a înregistrat cea mai caldă lună ianuarie din istorie, pe fondul schimbărilor climatice accelerate

Kremlinul avertizează că Războiul din Ucraina va continua până la acceptarea condițiilor impuse de Moscova

THE LINE is designed to give its residents a more convenient lifestyle, with everything available in just 5 minutes. 🖐#TheLINE #NEOM pic.twitter.com/4aVNysbTse

— NEOM (@NEOM) August 2, 2022

Această problemă nu este una minoră. Orașele reprezintă viitorul lumii: peste jumătate din populația globală trăiește deja în mediul urban. Previziunile spun că până în 2050 procentul va ajunge la aproape 70%. Centrele urbane generează o mare parte din PIB-ul global și sunt motoare de inovație și cultură, dar concentrează și probleme majore precum poluarea, criminalitatea și inegalitatea socială.

„Smart city” mai degrabă un concept de marketing?

În acest context, mulți decidenți politici văd în tehnologie o soluție universală. Conceptul de „smart city” a devenit un slogan atractiv, dar vag. De la San Diego la Tel Aviv sau Bogota, aproape orice oraș se declară astăzi „inteligent”. Totuși acest lucru vine fără a trasa o definiție clară sau standarde comune. Cercetările arată că proiectele care pleacă de la tehnologie, și nu de la nevoile reale ale locuitorilor, eșuează adesea în aspecte fundamentale precum guvernanța, drepturile cetățenilor și sustenabilitatea pe termen lung.

Datele confirmă această discrepanță. În clasamentele internaționale ale orașelor sustenabile și locuibile, performanța tehnologică nu se traduce automat printr-o calitate mai bună a vieții. Orașele care excelează la capitolul infrastructură digitală nu se regăsesc mereu în topurile generale, unde sunt evaluate capitalul uman, coeziunea socială sau mediul. În schimb, orașe vechi, cu infrastructură imperfectă și trafic intens, continuă să domine clasamentele globale datorită diversității, stabilității politice și ecosistemelor culturale și economice mature.

Tehnologia în slujba planificării inteligente

Concluzia cercetătorilor este clară: nu avem nevoie de orașe „smart”, ci de o planificare inteligentă. Tehnologia trebuie să fie un instrument, nu un scop în sine. Fără politici coerente pe termen lung, incluziune socială și adaptarea soluțiilor la specificul local, investițiile în senzori și rețele inteligente riscă să rămână simple exerciții de marketing urban.

Orașele care funcționează cel mai bine nu au fost desenate pe planșete futuriste și construite dintr-o mișcare. Ele au evoluat lent, prin decenii de decizii imperfecte, compromisuri și ajustări continue, având oamenii în centru. Acesta este, de fapt, adevăratul model pentru orașele viitorului, nu utopiile tehnologice ridicate pe terenuri goale.