The Economist: Pedro Sánchez, demonizat în Spania, dar lider solitar al rezistenței anti-Trump în Europa

Pentru a înțelege singurătatea prim-ministrului spaniol Pedro Sánchez, luați în considerare acest lucru: atunci când a fost lăsat pe dinafară la un summit de la Casa Albă privind Ucraina, pe 18 august, a fost doar a doua cea mai mare jignire adusă Spaniei în acea zi. Spre dezamăgirea suplimentară a diplomaților și analiștilor din Madrid, s-a găsit un loc pentru președintele Finlandei, o țară cu o populație de opt ori mai mică decât Spania, alături de liderii din Marea Britanie, Comisia Europeană, Franța, Germania, Italia, NATO și Ucraina, scrie The Economist.

Trump nu-l place pe Sánchez

Spania este o țară veche, mândră și a patra economie ca mărime din Uniunea Europeană. Ea aspiră să fie o punte între Europa de Vest și lumea în curs de dezvoltare, cu legături istorice și lingvistice cu zeci de națiuni. Sánchez a fost un apărător ferm al Ucrainei după invazia Rusiei. Totuși, pe 18 august, diplomații și analiștii din Madrid au recunoscut cu tristețe că prezența Spaniei ar fi dăunat cauzei europene și ucrainene. Motivul: Trump nu-l place pe Sánchez.

Ca să fim corecți cu Finlanda, președintele său, Alexander Stubb, și-a câștigat locul la Casa Albă. Pentru a preveni criticile lui Trump la adresa aliaților considerați neputincioși, Finlanda este un model de autoapărare, cu forțe armate bine pregătite care păzesc granița de 1.340 km cu Rusia. În plus, Stubb este un jucător de golf priceput, cu talentul de a-l fermeca pe Trump.

Trump își extinde afacerile în fonduri de investiții cu temă patriotică

Ursula von der Leyen: „Europa trebuie să lupte pentru locul ei într-o lume în care marile puteri sunt fie ambivalente, fie deschis ostile față de Europa”

El a îndemnat UE să-și aplice propriile legi

Sánchez, liderul unui guvern condus de socialiști, a ales să apere valorile europene confruntându-se cu Trump. El îi îndeamnă pe europeni să lupte împotriva tarifelor comerciale „nejustificate și nedrepte” ale lui Trump și să ia în calcul folosirea veniturilor obținute din tarifele de represalii pentru sprijinirea firmelor europene afectate.

În ianuarie, la Forumul Economic Mondial de la Davos, Sánchez a declarat că platformele americane supradimensionate și miliardarii din domeniul tehnologiei periclitează democrația. El a îndemnat UE să-și aplice propriile legi împotriva discursului instigator la ură și a dezinformării online, în special prin Digital Services Act. A fost un discurs combativ. Trump denunță legile digitale ale UE ca fiind taxe împotriva companiilor americane și instrumente de cenzură.

La un summit NATO din iunie, Spania a fost singura care a respins categoric cererea lui Trump ca membrii să cheltuie 5% din PIB pentru apărare. Ținta era doar de fațadă. De fapt, guvernele știau că li se cerea să aloce 3,5% pentru apărare și încă o sumă suplimentară pentru securitate. În loc să se prefacă, Sánchez a declarat că obiectivul de 5% este „incompatibil cu viziunea noastră”.

Sanchez a promis, în schimb, să ajungă la 2,1% din PIB pentru apărare, o creștere semnificativă față de nivelurile anterioare, considerate „păcătoase” de mici. În timpul unui turneu în America Latină, în iulie, Sánchez a ținut discursuri alături de avocați ai scepticismului față de Trump, precum președintele Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva. Spaniolul a promis să lupte împotriva unei alianțe a „oligarhilor și extremei drepte”, responsabilă, spunea el, pentru „o mișcare internațională a urii și a minciunilor”.

Activismul lui Sanchez, fără răsplată

În mod revelator, tot acest activism nu i-a sporit influența lui Sánchez în capitalele europene, deși pozițiile sale sunt adesea în acord cu opinia publică. Un sondaj anual al Institutului Regal Elcano, realizat în mai, a arătat o antipatie profundă a spaniolilor față de Trump, care a obținut un scor mai slab decât liderul chinez Xi Jinping. Un sondaj al Pew Research Center, desfășurat între ianuarie și aprilie în 24 de țări, a constatat că opiniile favorabile față de America au scăzut în 15 dintre acestea față de 2024.

Spaniolii privesc America cu ambivalență. Stânga nu a uitat că, în timpul războiului rece, America a menținut o alianță (tensionată) cu dictatorul militar spaniol Francisco Franco. Totuși, după moartea lui Franco, în 1975, aderarea la instituțiile occidentale a ajutat Spania să-și asigure viitorul ca societate liberă și modernă. Asta a însemnat intrarea în UE, dar și în NATO, pentru a lega forțele armate spaniole de normele democratice.

Până în prezent, majoritatea spaniolilor sprijină apartenența la NATO și ajutorul pentru Ucraina, exprimând în același timp oroare față de politicile Israelului în Gaza. Amintirile izolării din epoca Franco explică atașamentul spaniolilor față de multilateralism și dreptul internațional, susține Charles Powell, directorul Institutului Regal Elcano. „Trump este inamicul a tot ceea ce cred spaniolii”, spune acesta.

Sánchez reprezintă cu acuratețe aceste viziuni. Totuși, chiar și aliații săi politici și presa, de obicei prietenoasă, se tem că Spania își pierde influența la Bruxelles și în alte capitale. Costurile antagonizării lui Trump depășesc beneficiile, murmură membrii mediului diplomatic din Madrid. Era nevoie să aleagă o luptă solitară la summitul NATO?, se întreabă aceștia.

Chiar și în America Latină, unde Trump este privit cu îngrijorare, puțini sunt dispuși să se alăture unei mișcări de rezistență conduse de Spania, o fostă putere colonială. Cu excepția Braziliei, guvernele latino-americane văd puține avantaje în provocarea Americii. Mai mult, continentul se îndreaptă spre dreapta, iar mulți lideri conservatori nu au încredere în Sánchez.

Jucând pentru publicul de acasă

Deschiderea Spaniei către lume este admirabilă. Sánchez sprijină un acord comercial al UE cu blocul Mercosur din America Latină, aflat de multă vreme în impas. El are dreptate când spune că acest acord ar arăta că cooperarea globală este încă posibilă. Totuși, cruciada lui Sánchez este mai vulnerabilă atunci când motivele par înguste, interne și interesate.

Deși disprețul său pentru trumpism este sincer, chiar și voci prietenoase din Madrid admit că el se deplasează spre stânga pentru a-și consolida coaliția. De exemplu, confruntarea sa din NATO reflectă slăbiciune politică: partenerii săi de extremă stângă refuză să aloce mai mult pentru apărare.

Pentru ca Europa să apere valorile liberale și democratice, ea trebuie să devină mai puternică, spune un fost ambasador spaniol. Asta înseamnă, printre altele, mai multe cheltuieli pentru apărare, în special din partea Spaniei. Totodată, sunt necesare canale de comunicare cu Trump, adaugă diplomatul. Istoria arată că atunci când Spania a fost prea antagonică față de America, a devenit „mai puțin relevantă” pentru celelalte țări europene.

Spania are tot dreptul să i se opună lui Trump și să apere multilateralismul. Dar a înfrunta agresorii necesită construirea de coaliții, inclusiv dincolo de liniile partizane. De una singură, rezistența este, din păcate, inutilă.

Conform surselor, doar aproximativ 38 % dintre spanioli au o opinie favorabilă despre Sánchez, iar 61 % au una negativă — una dintre cele mai mari breșe de reputație pentru un lider politic.