Prima pagină » Știri externe » Un nou studiu despre Giulgiul din Torino, pânza care a înfășurat trupul lui Iisus, infirmă cea mai răspândită teorie

Un nou studiu despre Giulgiul din Torino, pânza care a înfășurat trupul lui Iisus, infirmă cea mai răspândită teorie

Giulgiul din Torino a rămas învăluit în mister timp de secole. Noi teorii demontează autenticitatea acestui artefact.
Un nou studiu despre Giulgiul din Torino, pânza care a înfășurat trupul lui Iisus, infirmă cea mai răspândită teorie

Giulgiul din Torino, cunoscut și sub numele de Sfântul Giulgiu, a rămas învăluit în mister timp de secole. Această pânză antică, despre care creștinismul susține că este aceeași pânză care a înfășurat trupul lui Iisus Hristos după moartea sa, acum două mii de ani, înfățișează o imagine spectrală a unui om a cărui față seamănă cu reprezentările tradiționale ale lui Iisus. Din acest motiv, originea sa a rămas un subiect de dezbatere, informează 20minutos.

O analiză digitală 3D recentă a dezvăluit noi dovezi care ar putea infirma teoria creștină, sugerând că acest giulgiu nu a fost probabil creat prin contactul cu corpul unei persoane reale, ci a fost realizat ca o formă de artă religioasă medievală.

Acesta este argumentul prezentat de cercetătorul și designerul brazilian Cícero Moraes într-un studiu publicat în revista Archaeometry . Pentru a realiza acest lucru, Moraes a folosit un software de modelare pentru a testa mișcarea hainelor pe două tipuri de forme: un corp uman tridimensional complet și o sculptură în basorelief.

Astfel, imaginea generată prin plasarea virtuală a unei pânze peste un model uman 3D apărea mult mai distorsionată din cauza naturii pânzei peste volumul corpului. Această distorsiune este cunoscută sub numele de „efectul măștii Agamemnon”, cu referire la masca funerară de aur descoperită la Micene.

Giulgiul datează din secolul al XIV-lea

„Rezultatele demonstrează că modelul de contact generat de modelul în basorelief este mai compatibil cu imaginea Sfântului Giulgiu , prezentând o distorsiune anatomică mai mică și o fidelitate mai mare față de contururile observate, în timp ce proiecția unui corp 3D are ca rezultat o imagine semnificativ distorsionată”, explică Moraes în studiul său.

Această analiză a giulgiului arată că nu este o impresie a vreunei ființe umane, fără a fi nevoie să intrăm într-o dezbatere despre vârsta acestei relicve, care a fost găsită în secolul al XIV-lea. În timp ce unele încercări de datare cu carbon o plasează în perioada medievală, o altă analiză recentă și controversată o plasează mai aproape de secolul I d.Hr.

Astfel, metoda utilizată „sugerează că imaginea de pe Sfântul Giulgiu este mai consistentă cu o reprezentare artistică în basorelief decât cu impresia directă a unui corp uman real, ceea ce susține ipoteza originii sale ca operă de artă medievală ”.