În Cuba, Rusia explorează un contraatac

Ieri, Rusia a anunţat că preşedintele Vladimir Putin va avea un apel telefonic important la finalul zilei, fără să dezvăluie cu cine va vorbi. Surprinzător pentru mulţi, era vorba despre preşedintele cubanez Miguel Diaz-Canel. Subiectele conversaţiei au fost energia şi industria, însă deşi este posibil să fi vorbit despre ambele, suspansul construit de Moscova în jurul conversaţiei sugerează că apelul a fost mai important decât vânzarea şi cumpărarea petrolului.

Am mai scris înainte despre cât de importantă este Cuba pentru securitatea SUA. Este motivul pentru care Washington a fost obsedat de Cuba de la Theodore Roosevelt şi unitata Rough Riders încoace şi motivul pentru care Criza Rachetelor Cubaneze a avut loc în Cuba, nu în altă parte. La acea vreme, ameninţarea era reprezentată de rachetelor ruseşti din Cuba. Azi, nu mai există aceeaşi ameninţare, întrucât ambele ţări au rachete balistice intercontinentale. Însă există o altă ameninţare. De  această dată, ameninţarea este blocarea porturilor de-a lungul Golfului Mexic – locuri precum Beaumont şi New Orleans – care sunt esenţiale pentru comerţul american.

Blocarea acestor porturi ar fi o lovitură serioasă pentru economia SUA. Apele cubaneze dintre SUA şi Mexic sunt canale relativ strâmte, care pot fi blocate de submarine, aeronave şi rachete antinavă lansate de pe platforme multiple. Este unul dintre cele mai vulnerabile şi valoroase puncte de control ale Americii de Nord. Cred că asta este ceea ce Moscova avea în minte la începutul anilor 1960.

Oricum ar sta lucrurile, Rusia a fost concentrată pe Cuba multe decenii la rând. Pentru Moscova, Cuba este cheia pentru America Latină şi, de asemenea, un element agasant pentru SUA. Azi, SUA susţin Ucraina, supraveghind restricţiile pe dolari şi bunuri şi păstrând o forţă în Marea Mediterană. Rusia are nevoie de un contraatac. Folosirea armelor nucleare împotriva SUA ar duce la încheierea conducerii ruseşti. Consecinţele economice din cauza apelor cubaneze ar putea reprezenta elementul căutat de Moscova.

Asta nu înseamnă că o astfel de blocadă va avea loc, chiar dacă ar fi fost impusă. Nici gând. Apelul telefonic însemnă că SUA ar trebui să cureţe praful de pe planurile de contingenţă – costurile economice ale blocadelor ruseşti, riscurile provocate de combaterea blocadei, etc. Conversaţiile ar putea începe de la cum să provoace pagube Rusiei până la cât de mult rău ar putea Rusia să provoace. Este mai puţin decât trebuie să provoace Rusia, însă impactul psihologic al forţei ruseşti în largul coastei SUA ar putea crea o schimbare psihologică pentru americani. Forţa rusească ar fi vulnerabilă distrugerii de către SUA, însă ar putea lansa, în acea perioadă, arme convenţionale către Statele Unite. Însă chiar şi aşa, nu acesta ar fi obiectivul; obiectivul ar fi redefinirea percepţiei SUA asupra riscurilor provocate de faptul că antagonizează cu Rusia.

Cuba, încă zdruncinată economic şi simţindu-se asaltată de SUA, ar primi Rusia cu braţele deschise. Cuba a contat când ruşii au fost acolo, contând mult mai puţin cu Rusia departe. Pentru Havana, ar fi important să se dea o luptă în jurul ei. Moscovei, i-ar da porturi. Washingtoului, i-ar da ţinte.

Mă  îndoiesc că ruşii vor merge atât de departe, însă au nevoie urgentă de un element care să-i facă pe americani să vadă un posibil război cu Rusia riscant. Putin a vrut să aibă această posibilitate pe masă. Chiar dacă Rusia şi Cuba au vorbit doar despre industrie şi energie, ar putea să creeze o ameninţare, iar asta sigur a meritat un apel telefonic.