Casele vechi scandinave au un truc incredibil pentru iarnă! Nu e frig nici măcar la minus 30 de grade – VIDEO

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Secretul nu e încălzirea constantă a spațiului, ci modul în care vechile cabane rețineau căldura.

Acestea erau descrise ca un fel de „baterie termică”. Eficiența lor venea din trei lucruri: pereții și podelele groase păstrau căldura, casa era foarte bine închisă pentru a nu intra aer rece, iar sobele mari din piatră sau zidărie încălzeau structura casei, nu doar aerul, notează Blic.

Un experiment compară o casă prefabricată modernă, foarte bine izolată, cu o cabană medievală din lemn reconstruită.

Ambele au fost încălzite la aproximativ 20 °C, iar apoi încălzirea a fost oprită în timp ce temperatura exterioară era de aproximativ -22 °C. Casa modernă s-a apropiat de punctul de îngheț în doar câteva ore. Cabana din lemn a reușit să se mențină peste zero timp de aproape trei zile.

„Acel bine, din mâinile lor, n-a prea ieșit” – Miruță acuză PSD că vrea să decidă singur în România

România, pacientul care refuză medicamentele? Miruță: „Diferența este doar cât de mincinoși vor să fie unii politicieni”

Trei motive principale pentru care cabanele vechi rețineau bine căldura

Lemnul gros putea păstra căldura și o elibera treptat.

Casa era foarte bine închisă, iar îmbinările erau acoperite cu mușchi și argilă pentru a nu lăsa aerul rece să intre.

Sobele mari din piatră sau zidărie erau încălzite puternic pentru scurt timp, apoi eliberau căldura treptat timp de 12–18 ore.

Amenajarea spațiului în sine a jucat, de asemenea, un rol important. Cabana tradițională avea adesea camere mai mici, separate, și tavane mai joase. Astfel, era nevoie de mai puțină energie pentru încălzirea lor.

Podelele groase din lemn erau izolate suplimentar cu rumeguș, iar casele erau adesea ridicate pe stâlpi de piatră. Acest lucru reducea contactul direct al clădirii cu solul rece și apariția așa-numitelor punți termice.

Un alt principiu era împărțirea casei în zone mai calde și mai reci. Camerele de zi principale erau menținute calde, în timp ce dormitoarele puteau rămâne considerabil mai reci. Pentru dormit se foloseau pături groase, ceea ce reducea și mai mult cantitatea de energie necesară pentru încălzirea întregii clădiri.

Ce s-a schimbat în construcțiile moderne?

Dezvoltarea surselor de energie mai ieftine și a noilor tehnologii de construcție a favorizat structurile ușoare din lemn, vata de sticlă, barierele de vapori și sistemele cu aer forțat. Această metodă de construcție a permis ridicarea clădirilor mai rapid și mai ieftin. Dar, în același timp, a dus la apariția unor structuri cu o masă termică mai redusă.

Locuințele moderne au acum numeroase puncte prin care aerul poate pătrunde sau ieși. În plus, ele depind mult de funcționarea continuă a sistemelor de încălzire, a energiei electrice sau a combustibilului.

Asta înseamnă că până și o casă care îndeplinește formal standardele de izolare prescrise poate pierde căldura foarte repede în cazul unei întreruperi de curent sau al unei defecțiuni a sistemului de încălzire.

Pot fi aplicate astăzi principiile vechi?

Unele dintre aceste principii pot fi aplicate în construcțiile moderne. Se poate folosi pe scară mai largă lemnul masiv sau pietra în interior, etanșarea de înaltă calitate a tuturor îmbinărilor și testarea riguroasă a etanșeității la aer.

În casele moderne pot fi folosite încălzirea prin pereți sau podele, camere mai compacte, mai puține spații foarte mari și tavane mai joase.