Cercetători de la Institutul Max Planck au decis să verifice o ipoteză, anume că alcoolul a fost un catalizator pentru dezvoltarea civilizațiilor, a încurajat legăturile sociale, a încurajat cooperarea și a stimulat creativitatea.
Dar poate consumul de alcool să influențeze și formarea sistemelor politice?
„Ideea este fascinantă, dar până acum nu fusese testată riguros, pe scară largă și în contexte culturale diverse”, a explicat Václav Hrnčíř, autorul principal al studiului.
Echipa sa a analizat 186 de societăți, în special din afara lumii industrializate.
Au urmărit dacă aceste comunități produceau băuturi alcoolice fermentate tradiționale și au corelat aceste informații cu nivelul de complexitate politică, definit prin numărul de niveluri administrative.
Rezultatele au indicat un tipar clar, deși nu foarte puternic: acolo unde exista producție și consum local de alcool fermentat, societățile prezentau în general o structură politică mai complexă – cu mai multe niveluri de conducere și organizare.
Acest lucru sugerează o posibilă legătură între consumul de alcool și dezvoltarea unor sisteme de guvernare mai elaborate. Cu toate acestea, alcoolul nu a fost factorul cel mai puternic.
Când cercetătorii au inclus în analiză variabile importante, în special agricultura, influența directă a alcoolului s-a diminuat considerabil. Agricultura a avut un impact mai mare asupra complexității politice decât băuturile fermentate.
Predicțiile statistice ale modelului au arătat că, în medie, prezența băuturilor alcoolice într-o societate era asociată cu o creștere de aproximativ 0,77 unități în nivelul de complexitate politică.
Totuși, atunci când cercetătorii au introdus în ecuație factori precum agricultura și productivitatea mediului, impactul estimat al alcoolului a scăzut semnificativ, ajungând la doar 0,27 unități.
Aceste date sugerează că, deși alcoolul ar fi putut influența formarea sistemelor politice timpurii, el a fost probabil doar unul dintre mai mulți factori importanți.
Capacitatea unei comunități de a cultiva plante și de a genera surplusuri alimentare a avut un efect mai stabil și mai profund asupra dezvoltării structurilor politice complexe.
Așadar, alcoolul a contribuit, într-o anumită măsură, la evoluția socială, dar adevăratul motor al societăților complexe a rămas agricultura.
În multe culturi, băuturile alcoolice tradiționale nu erau consumate doar pentru efectele lor euforice. Acestea aveau o funcție socială importantă: consolidau identitatea de grup, întăreau legăturile politice și ofereau liderilor un mijloc de a câștiga sprijin și loialitate.
Ospețele în care se servea alcool puteau mobiliza forță de muncă, reafirma ierarhiile sociale și menține autoritatea elitelor.
Unele teorii sugerează chiar că vânătorii-culegători au început să practice agricultura nu doar pentru hrană, ci și pentru a obține ingrediente necesare producerii alcoolului.
Cerealele precum orzul, orezul sau sorgul – esențiale în procesul de fermentare – apar devreme în istoria agricolă. Cu toate acestea, dovezile arheologice arată că, în cele mai multe regiuni, producția de alcool a urmat dezvoltării agriculturii, nu a precedat-o.
Influența alcoolului în societate nu a fost aceeași peste tot – impactul său a depins de normele culturale, contextul social și tipurile de băuturi consumate.
În societățile tradiționale, alcoolul era profund integrat în viața comunității. Se consuma în cadrul adunărilor colective, al ceremoniilor religioase, festivalurilor sezoniere sau altor ritualuri sociale. Astfel de ocazii contribuiau la întărirea valorilor comune, la coeziunea grupului și la marcarea momentelor importante din viața comunității.
Consumul avea loc în public, în contexte organizate și conform unor obiceiuri bine stabilite. Tocmai de aceea, comportamentele deviante și efectele negative erau rareori întâlnite.
În schimb, acolo unde consumul de alcool a devenit un act individual, departe de controlul social tradițional, consecințele au fost adesea mai severe.
Răspândirea băuturilor distilate, cu concentrații ridicate de alcool, și apariția obiceiurilor de consum solitar – mai ales în epoca modernă sau în societăți afectate de colonialism – au dus adesea la fenomene precum violența, dependența și tensiunile sociale.
În lipsa cadrelor culturale care reglementau când și cum se bea, consumul a devenit mai imprevizibil și adesea mai periculos.
Cercetătorii din spatele ipotezei „beției civilizatoare” au făcut o distincție clară: studiul lor s-a concentrat exclusiv pe băuturile fermentate tradiționale, produse înainte de contactul cu civilizațiile coloniale – cum ar fi berile din cereale, vinurile din fructe sau hidromelul.
Alcoolul industrial modern – în special băuturile spirtoase – a fost exclus din analiză, tocmai pentru că se asociază mai frecvent cu efecte sociale distructive și este consumat în afara cadrului cultural originar.
„Nu beția a fost principalul motor al civilizației,” afirmă Hrnčíř, „dar este posibil ca ea să fi făcut procesul ceva mai suportabil – și cu siguranță mai sociabil.”