„Two People Exchanging Saliva” are o durată de 36 de minute și propune o distopie absurdă în care sărutul este interzis, iar bunurile sunt „plătite” prin palme. Povestea urmărește apropierea dintre două femei într-un magazin universal din Paris, într-o lume în care tandrețea devine un gest subversiv. După triumful de la Oscar, filmul regizoarei româno-americane Natalie Musteata are acum șanse mari să ajungă la un public și mai larg.
Scurtmetrajul „Two People Exchanging Saliva”, premiat la gala Oscar 2026, semnat de Natalie Musteata și Alexandre Singh, poate fi văzut gratuit.
Scurmetrajul ce a luat premiul în categoria sa este disponibil în prezent la liber în mai multe medii de distribuție. Una dintre variante este pe site-ul revistei The New Yorker, publicația care a distribuit filmul și îl include în selecția sa de scurtmetraje nominalizate și premiate. În pagina dedicată producției, revista invită direct publicul să urmărească filmul, iar în secțiunea cu nominalizările sale la Oscar apare mențiunea „Watch these nominated films”, unde este inclus și titlul semnat de Musteata.
O altă metodă este direct pe canalul de Youtube al publicației:
În centrul acestui succes se află Natalie Musteata o autoare, curatoare și cineastă româno-americană, cu doctorat în istoria artei.
Într-un interviu, ea spunea că a crescut „într-o familie românească de artiști și disidenți” venită în SUA via Franța, că a crescut cu limba română și franceza și că familia ei avea rădăcini puternice în teatrul din România. În același interviu spunea și că se gândește adesea cum ar fi arătat viața ei dacă ar fi crescut în România.
Influența României apare și în felul în care își descrie cinemaul. Natalie Musteata descria într-un interviu acordat Filmmaker Magazine o formă de „Romanian New Wave” prezentă în ADN-ul ei creativ, vizibilă mai ales în secvențele mai dure, filmate din mână, din Two People Exchanging Saliva.
Există și o legătură intelectuală directă cu cultura română în activitatea ei de cercetare: profilul ei de la Independent Curators International menționează eseul „Wired to History: Romanian and Lithuanian Video Art Post 1989” și participarea la conferința „To Act or Not to Act: Ethics in Romanian Cinema”.
Ea trăiește și lucrează în Brooklyn, New York, iar formarea sa în zona artei contemporane și a teoriei imaginii se reflectă clar în stilul conceptual al filmelor pe care le realizează. TorinoFilmLab notează și activitatea ei în curatoriat, critică de artă și educație, un parcurs neobișnuit care o diferențiază în noul val al cinemaului independent.