Acum, un nou studiu sugerează că oamenii de știință ar fi putut trece cu vederea primul mare eveniment de extincție din istoria Pământului – o pierdere apocaliptică de vieți, mult mai devastatoare decât se credea anterior, potrivit IFL Science.

Înregistrările fosile arată o scădere bruscă a biodiversității în urmă cu aproximativ 550 de milioane de ani. Înainte de acest moment, anumite zone ale mărilor erau dominate de organisme relativ complexe, cu corpuri moi, care semănau mai degrabă cu plantele, deși erau, din punct de vedere tehnic, animale timpurii.

Criza Kotlin

Apoi, brusc, aceste așa-numite biote ediacariene au fost înlocuite de forme de viață comparativ mai simple – un eveniment cunoscut sub numele de Criza Kotlin.

Oamenii de știință știau că această criză a fost marcată de o pierdere semnificativă a biodiversității, însă procentul de taxoni dispăruți era considerat prea mic pentru ca fenomenul să fie clasificat oficial drept un „eveniment de extincție în masă”.

În general, o extincție în masă este definită ca o perioadă în care cel puțin 75% dintre toate speciile de pe Pământ dispar într-un interval relativ scurt de timp.

Cinci astfel de evenimente majore sunt recunoscute în mod larg în registrul fosil, cel mai vechi fiind extincția în masă din Ordovicianul târziu, în urmă cu aproximativ 445 de milioane de ani.

Primele etape ale unei a șasea extincții

Unii cercetători consideră că, în prezent, ne aflăm în primele etape ale unei a șasea extincții în masă, determinată în principal de distrugerea habitatelor, poluare și schimbările climatice.

Totuși, este posibil să fie nevoie să regândim această clasificare. Noul studiu susține că aproximativ 80% din faună a dispărut în timpul Crizei Kotlin, în urmă cu circa 550 de milioane de ani, ceea ce ar face din acest episod unul dintre cele mai importante din întreaga istorie a vieții animale.

Dacă acest lucru se confirmă, ar însemna că aceasta a fost prima mare extincție în masă cunoscută din istoria Pământului.

Colecție „excețional conservată”

„Severitatea evenimentului de extincție din Criza Kotlin este mult mai mare decât am crezut anterior”, a declarat Dr. Duncan McIlroy, autorul studiului și profesor de paleobiologie la Memorial University of Newfoundland.

Dovezile provin dintr-o colecție „excepțional conservată” de fosile descoperite recent într-un strat de cenușă vulcanică antică, într-un sit din Newfoundland, Canada. Cunoscut sub numele de Inner Meadow, acest sit arată că biota ediacariană era mult mai complexă decât se presupunea anterior.

Pentru a oferi puțin context, cercetătorii au considerat că perioada ediacariană a trecut prin trei faze distincte:

• Mai întâi a existat Asamblajul Avalon (acum 575–560 de milioane de ani), caracterizat de organisme ciudate, cu forme fractale, numite rangeomorfe, care trăiau în apele adânci și întunecate ale oceanului.
• A urmat Asamblajul Mării Albe (560–550 de milioane de ani), o adevărată epocă de aur a vieții ediacariene în mările puțin adânci, incluzând strămoși timpurii ai animalelor precum Dickinsonia și Kimberella.
• În final, Asamblajul Nama (550–538 de milioane de ani) a marcat o scădere a diversității, înainte ca viața să fie profund remodelată de o extincție în masă care a deschis calea exploziei cambriene – cea mai mare explozie evolutivă din istoria Pământului.

Noul studiu arată că fosilele de tip Avalon descoperite la situl Inner Meadow sunt cu 13 milioane de ani mai tinere decât alte faune din regiune.

Acest lucru estompează granițele dintre Asamblajul Avalon și cel al Mării Albe. De asemenea, indică faptul că organismele din Asamblajul Avalon au existat cu aproximativ 10 milioane de ani mai mult decât se credea și, prin urmare, nu au dispărut într-un eveniment minor de extincție, ci în cadrul mai amplu al Crizei Kotlin.

„O pierdere mare a diversității”

Dacă această interpretare este corectă, înseamnă că valul de extincție de acum 550 de milioane de ani a afectat mult mai multe specii decât se presupunea.

„Registrul fosil al faunelor ediacariene timpurii este neobișnuit, deoarece rata extincției de fond în aceste biote timpurii este aproape zero, astfel că Criza Kotlin nu apare pe fundalul unei pierderi treptate de specii, așa cum se întâmplă în restul Fanerozoicului. Este uimitor să ne gândim că organismele fosilizate la Inner Meadow preced imediat primul eveniment de extincție și că a existat o pierdere atât de mare a diversității într-o perioadă în care stabilitatea era norma, iar rudele grupurilor moderne de animale abia evoluaseră”, a explicat McIlroy.

În mod surprinzător, cercetătorii nu știu încă ce a declanșat Criza Kotlin. De obicei, evenimentele de extincție în masă sunt provocate de șocuri majore asupra mediului, precum erupții vulcanice violente sau impacturi cu asteroizi.

Totuși, în acest caz, nu a fost identificat încă un factor clar. Pentru a afla cauza, oamenii de știință trebuie să descopere mai multe dovezi din această perioadă paleontologică misterioasă, căutând urme ascunse în rocile Pământului.