De ce dau din picioare bebeluşii în uter? Cercetătorii au rezolvat misterul

  • Misterul motivelor pentru care bebeluşii dau din picioare în uter a fost în sfârşit rezolvat de oamenii de ştiinţă, care spun că acest lucru ajută la dezvoltarea lor.
  • Mişcările aparent aleatorii stimulează dezvoltarea unor abilităţi precum coordonarea mână-ochi, arată o nouă cercetare
2380 afișări
Imaginea articolului De ce dau din picioare bebeluşii în uter? Cercetătorii au rezolvat misterul

De ce dau din picioare bebeluşii în uter? Cercetătorii au rezolvat misterul

Aparent, mişcările aleatorii stimulează dezvoltarea sistemului senzorio-motor şi a unor abilităţi precum coordonarea mână-ochi, arată noile cercetări.
 
Încă de la naştere şi chiar înainte, bebeluşii încep să lovească, să se mişte aparent fără scop sau stimulare externă.
 
O lovitură de picior poate avea o forţă de peste 3 kg şi i-a mistificat pe oamenii de ştiinţă timp de secole. Acum, un model arată că aceasta ajută copilul să înveţe să-şi controleze corpul, potrivit Independent.

Desfăşurarea studiului

O echipă japoneză a combinat captarea detaliată a mişcărilor nou-născuţilor şi ale sugarilor cu un model computerizat musculo-scheletic.
 
Acest lucru le-a permis să analizeze comunicarea dintre muşchi şi senzaţiile din întregul corp.
 
Ei au descoperit modele de interacţiune musculară care se dezvoltă pe baza comportamentului explorator aleatoriu al bebeluşilor. Mai târziu, i-a ajutat să execute mişcări secvenţiale.
 
Descoperirea are implicaţii pentru afecţiunile medicale şi aruncă o nouă lumină asupra unei serii de tulburări.
 
Acestea variază de la crampe şi spasme până la scleroză multiplă, leziuni ale măduvei spinării, boli ale neuronilor motori şi chiar paralizie cerebrală.
 
Sutele de neuroni care controlează fiecare muşchi sunt sincronizate în făt pentru a crea contracţii puternice care activează "senzori".
 
O mai bună înţelegere a dezvoltării sistemului senzorio-motor ar putea duce la diagnostice mai timpurii - şi la tratamente mai eficiente.
 
În prezent, există cunoştinţe limitate despre modul în care bebeluşii învaţă să-şi mişte corpul.
 
Dr. Hoshinori Kanazawa, de la Universitatea din Tokyo şi coautor al studiului, a declarat: „Cercetările anterioare privind dezvoltarea senzorio-motorie s-au axat pe proprietăţile cinematice, activităţile musculare care determină mişcarea unei articulaţii sau a unei părţi a corpului. Cu toate acestea, studiul nostru s-a concentrat pe activitatea musculară şi pe semnalele de intrare senzoriale pentru întregul corp. Prin combinarea unui model musculo-scheletic şi a unei metode neuroştiinţifice, am descoperit că mişcările spontane, care par să nu aibă o sarcină sau un scop explicit, contribuie la dezvoltarea senzorimotorie coordonată”.

Rezultatele studiului

Descoperirile se bazează pe înregistrări ale mişcărilor articulare a 12 nou-născuţi sănătoşi cu vârsta mai mică de 10 zile şi a 10 sugari mici cu vârsta de aproximativ trei luni.
 
Activitatea musculară şi semnalele de intrare senzorială au fost estimate cu ajutorul modelului computerizat musculo-scheletic la scară infantilă al întregului corp.
 
Algoritmi computerizaţi pentru a analiza caracteristicile spaţiale şi temporale, sau "spaţiotemporale", ale interacţiunilor.
 
Dr. Kanazawa a adăugat: „Am fost surprinşi că, în timpul mişcărilor spontane, mişcările sugarilor "rătăceau" şi urmăreau diverse interacţiuni senzorio-motorii. Am numit acest fenomen "rătăcirea senzorimotorie". S-a presupus în mod obişnuit că dezvoltarea sistemului senzorio-motor depinde în general de apariţia interacţiunilor senzorio-motorii repetate, ceea ce înseamnă că, cu cât faci mai des aceeaşi acţiune, cu atât mai multe şanse ai de a o învăţa şi de a o reţine. Cu toate acestea, rezultatele noastre au presupus că bebeluşii îşi dezvoltă propriul sistem senzorimotor pe baza comportamentului de explorare sau a curiozităţii, astfel încât nu repetă doar aceeaşi acţiune, ci o varietate de acţiuni. În plus, constatările noastre oferă o legătură conceptuală între mişcările spontane timpurii şi activitatea neuronală spontană”.
 
Cele mai recente rezultate susţin teoria conform căreia nou-născuţii şi sugarii pot dobândi abilităţi de coordonare prin mişcări spontane ale întregului corp, fără un scop sau o sarcină explicită.
 
Chiar şi prin "rătăcirea senzorio-motorie", bebeluşii au arătat o creştere a mişcărilor coordonate ale întregului corp şi a mişcărilor anticipative.
 
Bebeluşii au prezentat mai multe modele comune şi mişcări secvenţiale, în comparaţie cu mişcările aleatorii ale grupului de nou-născuţi.
 
Prof. Kanazawa intenţionează acum să analizeze modul în care rătăcirea senzorio-motorie afectează dezvoltarea ulterioară, cum ar fi mersul şi atingerea, împreună cu comportamente mai complexe şi funcţii cognitive superioare.
 
Cele mai multe femei însărcinate încep să simtă mişcările bebeluşului între 16 şi 24 de săptămâni, iar mişcările pot fi descrise ca fiind orice, de la lovituri de picior, zvâcniri sau rostogoliri.
 
Studiul este publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici