Îl urăști sau îl iubești. Coriandrul este una dintre acele plante aromatice care divizează opiniile în întreaga lume. Pentru mulți este un ingredient proaspăt, cu note citrice, capabil să îmbunătățească preparate precum tacos, ceviche, guacamole sau tradiționalul mojo verde canar. Totuși, pentru alții are un gust insuportabil, pe care preferă să-l evite cu orice preț, pentru că le amintește de senzația de a mesteca o pastilă de săpun, notează La Vanguardia.
Nu este vorba nici de un gust „stricat”, nici de o percepție greșită. Știința a demonstrat că explicația se află în genetică. Într-unul dintre videoclipurile sale recente de pe rețelele sociale, biomedicul Sandra Ortobones a explicat că unele persoane au o variantă a genei OR6A2, responsabilă de percepția neplăcută a acestei plante.
„Ce face această genă? Ei bine, te face supersensibil la anumiți aldehizi, compuși care se regăsesc atât în coriandru, cât și în săpun.”
De aceea, în timp ce cei care nu prezintă această variantă genetică se bucură de prospețimea coriandrului în mâncărurile lor, cei care o au îl percep cu un gust similar săpunului.
Nu este vorba despre un grup restrâns de persoane. La nivel global, între 4% și 21% dintre oameni percep coriandrul ca având un gust neplăcut, cu variații semnificative în funcție de grupul etnic și cultural.
În gastronomia europeană, coriandrul nu este deosebit de popular, cel puțin nu la fel ca alte ierburi tradiționale precum pătrunjelul, dafinul, rozmarinul sau cimbrul. Totuși, la nivel mondial este folosit pe scară largă. În America Latină este indispensabil în sosuri proaspete, guacamole și supe; în bucătăria asiatică apare în curry-uri, supe și salate; iar în Maroc este integrat în tajine-uri și pâini.
Dincolo de controversa legată de gust, coriandrul are beneficii interesante pentru sănătate. Oferă vitamine, antioxidanți care protejează celulele și favorizează digestia, reducând gazele.