Mai mult de jumătate dintre britanici îl preferă pe William pe tronul Marii Britanii

Potrivit rezultatelor unui sondaj publicate pe 10 aprilie, 59% dintre respondenţi vor ca prinţul William, al doilea în ordinea succesiunii la tronul Marii Britanii, dar foarte popular în rândul supuşilor, să fie viitorul monarh. Procentajul este similar celui al unui sondaj publicat la sfârşutul lui 2010, după anunţul căsătoriei tânărului prinţ.

O treime dintre respondenţii din aprilie îşi doresc ca regina Elizabeth a II-a, care a împlinit, joi, 85 de ani, să se retragă în doi ani, iar nepotul ei William, în vârstă de 28 de ani, să îi urmeze la tron - pentru a insufla puţină modernitate monarhiei britanice.

Însă acest lucru pare puţin probabil, pentru că ar implica un cuvânt interzis în familia regală: "abdicare". Accea a reginei şi cea a tatălui lui William, fiul cel mare al reginei, care se pregăteşte încă din copilărie să devină rege.

"Nu pronunţăm cuvântul cu «A» (abdicare, n.r.) în familia Windsor", spune Robert Hazell, şeful departamentului de drept constituţional de la University College din Londra.

Pentru că acest cuvânt aduce aminte de un episod "extrem de dureros gravat în memoria" familiei regale - abdicarea, în 1936, a lui Edward al VIII-lea, pentru a se căsători cu amerianca divorţată Wallis Simpson. În urma abdicării acestuia, a devenit rege fratele său mai mic, George al VI-lea, care suferea de bâlbâială.

În familia regală, "unii sunt de părere că aceste constrângeri legate de regalitate au contribuit la decesul prematur" al lui George al VI-lea, în 1952, la vârsta de 56 de anis, a spus Hazell.

Recentele sondaje ar putea reflecta faptul că prinţul Charles nu mai este popular în rândul unei părţi din supuşii britanici.

Căsătoria nefericită cu Diana, mama lui William, divorţul său, revelaţiile despre "mariajul în trei" cu Camilla Parker Bowles, apoi cea de-a doua căsătorie cu Camilla, după decesul prinţesei Diana, au afectat imaginea prinţului Charles.

Însă Robert Jobson, expert în familia regală, este de părere că sistemul actual funcţionează tocmai pentru că supuşii nu pot să-şi aleagă suveranul, iar popularitatea sau lipsa de popularitate a acestora nu are efect asupra acestui proces.

Dacă prinţul William nu devine rege în locul tatălui său, el ar putea totuşi să-şi asume din ce în ce mai mult constrângerile legate de rangul său, pe măsură ce regina Elizabeth a II-a îmbătrâneşte.

El ar putea deveni "chipul monarhiei" eliberat de povara tronului timp de mai mulţi ani, angajându-se în vizite oficiale în ţări îndepărtate ale regatului, precum Australia şi Canada, este de părere Jobson.

În schimb, o altă evoluţie în sânul monarhiei britanice este de actualitate: aceea care să permită întâiului născut al monarhului Marii Britanii, indiferent de sex, să poată accede la tron. Legea succesiunii la tronul Marii Britanii, adoptată în 1689 şi 1701, dă prioritate unui moştenitor de sex masculin, chiar dacă acesta nu este cel mai mare dintre fraţi. Dacă nu există niciun moştenitor de sex masculin, numai atunci o fiică a monarhului poate urca pe tron. Totodată, monarhul Marii Britanii nu poate fi de religie catolică.

Săptămâna trecută, guvernul a anunţat că intenţionează să adopte o lege care să permită întâiului născut al monarhului Marii Britanii, indiferent de sex, să poată accede la tron. Însă modificarea acestei legi constituie un proces complicat şi ar impune o reformă constituţională nu numai în Regatul Unit, ci şi în cele 15 monarhii care fac parte din Commonwealth, uniune al cărei şef de stat este regina Elizabeth a II-a.

În 2005, s-a iniţiat o reformă în acest sens, însă a fost considerată prematură, mai ales că prinţii William şi Harry, al doilea, respectiv al treilea în ordinea succesiunii la tronul Marii Britanii - după tatăl lor, prinţul Charles -, nu erau căsătoriţi pe atunci. Situaţia este din ce în ce mai presantă, mai ales odată cu căsătoria, pe 29 aprilie, a prinţului William, cu Kate Middleton.