O tehnologie veche de peste 1.000 de ani ar putea ajuta din nou comunitățile afectate de inundații

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Concluzia unui nou studiu preluat de publicația franceză Slate pune sub semnul întrebării o ipoteză veche privind organizarea marilor proiecte din America precolumbiană.

O rețea care se întindea pe peste 500.000 de hectare

Cercetătorii au analizat sistemele agricole prehispanice din regiunea La Mojana, în zona joasă a Caraibelor columbiene, unde canale și terenuri ridicate artificial se întind pe o suprafață de peste 500.000 de hectare. Rețeaua este asociată populațiilor Zenú și a fost folosită din ultimele secole înaintea erei noastre până aproximativ în secolele X-XI.

Infrastructura avea mai multe funcții. În sezonul ploios, suprafețele agricole ridicate permiteau cultivarea deasupra nivelului apei, în timp ce canalele dirijau apa și solul fertil. În perioadele secetoase, sistemul contribuia la păstrarea și redistribuirea apei. Unele structuri ar fi fost folosite și pentru capturarea peștilor.

Valul de căldură care lovește Asia doboară recorduri și distruge recolte: cartofii se „fierb” în pământ

Fermierii Europei trec pe „tura de noapte” din cauza caniculei. Recoltele scad, iar vechile calendare agricole nu mai funcționează

Timp de decenii, amploarea proiectului a fost interpretată drept dovadă a existenței unei organizări politice puternic ierarhizate, capabile să mobilizeze forță de muncă la scară mare.

1.600 de locuitori și aproximativ 800 de muncitori

Noul studiu sugerează însă o altă explicație. Pe o zonă de aproximativ 500 de hectare, cercetătorii au cartografiat 1.601 ridicături agricole și 63 de platforme de locuire. Estimările demografice indică aproximativ 1.600 de locuitori, ceea ce ar fi permis existența unei forțe de muncă de cel puțin 800 de persoane, dacă doar jumătate din populație participa la construcții.

Calculele privind volumul de pământ mutat arată că întreaga rețea analizată putea fi realizată de această comunitate în aproximativ 0,7-1,5 luni. Chiar și lucrările de întreținere ar fi necesitat un efort relativ redus: o refacere completă o dată la o generație ar fi însemnat doar câteva zile de muncă pe an.

Autorii concluzionează că dimensiunea impresionantă a infrastructurii nu poate fi considerată, în sine, dovada unui control politic de sus în jos.

O soluție antică pentru o problemă foarte actuală

Descoperirea are și o miză contemporană. La Mojana se confruntă în prezent atât cu inundații severe, cât și cu perioade de secetă, iar între 2021 și 2023 peste 500.000 de persoane au fost afectate de inundații în regiune.

Cercetătorii susțin că readoptarea sistemelor tradiționale de terenuri ridicate și canale ar putea oferi o soluție locală și relativ ieftină pentru gestionarea apei.

Există deja un exemplu practic: din 2012, o comunitate locală din La Mojana a refăcut astfel de structuri pe aproximativ șase hectare. Proiectul, realizat cu ajutorul a circa 30 de persoane, oferă acces la teren în timpul inundațiilor și la apă în perioadele secetoase pentru zeci de familii.

Studiul sugerează astfel că o tehnologie agricolă veche de peste un mileniu ar putea avea valoare nu doar pentru arheologi, ci și pentru comunitățile care caută astăzi soluții de adaptare la alternanța dintre precipitații extreme și secetă.