Hongsheng Zhang, cercetător la Universitatea Jinan din China, a analizat condițiile în care un obiect ar putea reveni într-un moment anterior al propriei existențe. Lucrarea sa, prezentată de Euronews, arată că anumite proprietăți ale spațiului-timp împiedică formarea unor trasee care să permită întoarcerea în trecut.
Pentru a explica demonstrația, cercetătorul propune să ne imaginăm Universul împărțit în straturi succesive, asemenea treptelor unei scări. În anumite configurații ale spațiului-timp, lumina poate defini asemenea suprafețe, pe care un obiect obișnuit trebuie să le traverseze întotdeauna în aceeași direcție temporală. Oricât de mult ar călători, acesta nu ar putea reveni la momentul din care a plecat.
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro/wp-content/uploads/2025/10/hepta_4968223-scaled-e1759953580298.jpg)
Albert Einstein. Sursa foto: Hepta
Explicația pornește de la geometria spațiului-timp descrisă de teoria relativității a lui Albert Einstein. Fizicienii numesc „curbe temporale închise” traseele ipotetice prin care un călător ar putea ajunge în propriul trecut, fără să depășească viteza luminii. Zhang demonstrează matematic că asemenea trasee nu pot exista într-o clasă de modele ale spațiului-timp care îndeplinesc anumite condiții geometrice. Cercetarea nu stabilește însă că Universul nostru respectă peste tot aceste condiții.
Demonstrația identifică și limitele argumentului matematic. Prima privește regiunile în care structura spațiului-timp este puternic influențată de rotație. În apropierea interiorului teoretic al unei găuri negre aflate în rotație, relativitatea generală permite configurații în care direcția timpului poate avea un comportament neobișnuit.
Anumite soluții ale ecuațiilor lui Einstein admit astfel existența unor trasee temporale închise. Asta nu înseamnă că oamenii ar putea folosi găurile negre drept mașini ale timpului. Nu există dovezi că asemenea călătorii sunt realizabile. A doua posibilitate ține de topologia Universului, adică de modul în care spațiul-timp este conectat la scară mare.
În unele modele teoretice, un traseu ar putea reveni la punctul de plecare chiar dacă un călător înaintează permanent în propria direcție temporală. Un exemplu des întâlnit în fizica teoretică este cel al găurilor de vierme, presupuse legături între regiuni îndepărtate ale spațiului-timp. Zhang subliniază că aceste posibilități nu demonstrează existența unei mașini a timpului. Ele arată doar unde nu se mai aplică argumentul său.
Spre deosebire de întoarcerea în trecut, deplasarea către viitor prin diferențe în trecerea timpului are o bază experimentală solidă. Teoria relativității arată că timpul trece mai lent pentru un obiect aflat în mișcare foarte rapidă, comparativ cu unul care rămâne în repaus într-un anumit sistem de referință.
Gravitația influențează, la rândul ei, ritmul în care funcționează ceasurile. Aceste efecte au fost măsurate experimental și trebuie luate în calcul inclusiv pentru funcționarea sistemelor de navigație prin satelit.
.@Astro_Kutryk and @Astro_Anil completed their spacewalk at 3:35 p.m. EST today after installing the eighth and final roll-out solar array. This completes the upgrade of the International Space Station’s power generation system. More… https://t.co/JNTjNfzFld https://t.co/ysjIrvK47I
— International Space Station (@Space_Station) November 5, 2026
Astronauții de pe Stația Spațială Internațională experimentează asemenea diferențe. Potrivit Agenției Spațiale Europene, după șase luni petrecute pe orbită, un astronaut poate reveni pe Pământ cu aproximativ cinci milisecunde mai tânăr decât ar fi fost dacă ar fi rămas la sol. Diferența este minusculă, dar reală. Nu presupune deplasarea instantanee într-o altă epocă, ci trecerea timpului într-un ritm diferit.
Studiul lui Zhang a fost publicat pe 24 octombrie 2026 pe platforma arXiv și nu trecuse, la momentul relatării Euronews, prin procesul de evaluare independentă. Rezultatele reprezintă o demonstrație matematică aplicabilă unor modele teoretice, nu confirmarea experimentală a imposibilității întoarcerii în trecut.
Cercetătorul precizează că lucrarea sa nu dovedește că orice formă de călătorie în timp este imposibilă. Întrebarea care rămâne deschisă este dacă Universul permite în realitate acele configurații neobișnuite ale spațiului-timp în care întoarcerea în trecut nu poate fi exclusă matematic.