Trompetistul franco-libanez Ibrahim Maalouf, judecat pentru agresarea sexuală a unei minore. „Un act unic pe care l-am regretat imediat”

08 nov. 2018, 16:42, Life-Inedit

Ana Obretin

Tânăra, care la momentul săvârşirii faptei avea 14 ani, făcea un stagiu de pregătire la studioul de înregistrări al muzicianului, pe atunci în vârstă de 33 de ani.

Maalouf, care a susţinut mereu că a fost vorba despre „un act unic”, pe care „l-a regretat imediat”, potrivit parchetului, a sărutat-o pe tânără la încheierea acestui stagiu.

Părinţii tinerei au depus plângere în 2016, o anchetă a fost deschisă, iar muzicianul a fost arestat preventiv. O anchetă preliminară pentru „infracţiune sexuală” – care poate implica un consimţământ al minorului – a fost deschisă. Ulterior autorităţile au ajuns la concluzia că minora nu a consimţit fapta, iar Maalouf a fost trimis din nou în judecată, pentru „agresiune sexuală”.

În 2017, trompetistul, laureat în 2017 cu un premiu César pentru cea mai bună coloană sonoră a unui film – „Dans les forêts de Sibérie”, a acuzat presa de răspândirea de „informaţii false”, cu singurul scop de „a-l descrie drept un prădător sexual”.

Cea mai scumpă cafea din lume se vinde în Dubai. Care este prețul pentru o ceașcă

Novaci și Rânca, declarate stațiune turistică de interes național

Ibrahim Maalouf a fost recompensat, în 2014, cu premiile pentru Revelaţia anului la Victoire de Jazz şi cel mai bun artist la World Music la French Awards, iar printre numele mari cu care a colaborat se numără Sting. Ibrahim Maalouf a fost profesor de improvizaţie la Conservatorul din Paris.

Deşi este recunoscut pentru piesele energice şi eclectice din show-urile sale, Ibrahim şi-a început cariera cu muzica clasică. A urcat pe scenă la 9 ani şi a fost remarcat şase ani mai târziu, când a interpretat cea mai dificilă piesă pentru trompetă din repertoriul clasic – „Concertul Brandeburgic nr. 2”, de Johann Sebastian Bach.

Acesta a atras atenţia muzicienilor profesionişti şi astfel au început o serie de evenimente care l-au făcut să renunţe la studiile muzicale pentru a se dedica experimentelor personale.

A cântat în cluburi de jazz pariziene, mereu în căutare de sunete proaspete, şi a fost atras de soundtrack-uri de filme. Coloana sonoră a lui Miles Davis de pe filmul „Ascensor pentru eşafod” reprezintă momentul în care, spunea el, îşi dă seama că trompeta are alt sunet.

Ibrahim cântă la o trompetă modificată care permite atingerea unor tonuri din muzica tradiţională arabă – una din principalele sale surse de inspiraţie, pe care o combină cu incursiuni în rock, dar şi în muzică clasică. Sesiunile sale de improvizaţie sunt spectaculos de coerente şi limpezi, transformând improvizaţia în partitura. Influenţele sale orientale şi felul în care le dezvoltă au fost subiectul unui documentar TV5 Monde în care realizatorii au stat alături de artist timp de câteva luni.