Generalul Voinea şi revoluţionarii, elemente de campanie electorală?

În decembrie 2007, când Ion Iliescu a fost scos de sub urmărire penală, preşedintele nu a părut supărat de acest fapt, însă, în perioadă preelectorală, şeful statului îl ridică la grad de erou pe Dan Voinea, despre a cărui activitate inspectorii Consiliului Superior al Magistraturii au decis că ar trebui să facă obiectul unei acţiuni disciplinare, tocmai pentru modul în care acesta a făcut investigaţiile.

Venită la 18 ani de la evenimente, constatarea nevinovăţiei lui Ion Iliescu în cazul mineriadei din iunie 1990 a pus punct într-un mod discutabil unui dosar controversat, dar a lăsat deschise discuţiile pe tema profesionalismului instrumentării cazului.

Ani la rând, cei care preluau portofoliul Ministerului Public au avut atârnată de gât piatra de moară a dosarelor mineriadei şi revoluţiei, cauze chiar negociabile în unele momente electorale.

În decembrie 1996, generalul Dan Voinea era des văzut la Palatul Cotroceni, Emil Constantinescu, pe atunci proaspăt preşedinte, fiind cel care l-a numit şeful Secţiei Parchetelor Militare.

Astfel, din 1996, atribuirea acestor dosare a revenit, cel puţin declarativ din partea capilor Ministerului Public, în "competenţa" generalului magistrat Dan Voinea, de numele căruia se leagă multe restituiri decise de instanţa supremă pentru cercetare incompletă.

De fapt, treptat, a dispărut ideea că vor fi deferiţi justiţiei unii capi ai Armatei şi nu numai, idee pe care tot generalul magistrat Voinea a lăsat-o să se contureze. Dacă între 1997-2000, Voinea anunţa trimiteri în judecată în dosarele revoluţiei de la Cluj şi Sibiu, în care au fost învinuiţi generalii Florian Caba, fost adjunct al Armatei a IV-a, Constantin Degeratu, fost ofiţer în cadrul Secţii Operaţii din comandamentul Armatei a IV-a, respectiv colonelul Aurel Dragomir şi fostul consilier social-democrat Francis Tobă, aceste cauze nu au fost finalizate.

Dan Voinea şi-a asumat rechizitoriul prin care au fost deferiţi justiţiei generalii Mihai Chiţac, Victor Athanasie Stănculescu - caz intrumentat de fapt de procurorul Romeo Bălan, care de altfel a şi primit premiu din partea Asociaţiei procurorilor.

De-a lungul timpului, s-a sesizat faptul că demersurile magistratului Voinea coincid cu anumite momente importante pentru sistemul judiciar.

Chiar şi Monica Macovei, ministru al Justiţiei între decembrie 2004 şi aprilie 2007, i-a reproşat generalului Voinea că, dacă anterior venirii ei la Justiţie nu a fost voinţă politică în finalizarea dosarelor mineriadei şi revoluţiei, după ce ea a preluat portofoliul, magistratul nu mai avea motiv de stagnare.

Registrul audienţelor de la Ministerul Public notează faptul că Dan Voinea a convocat victime ale Revoluţiei, însă doar pentru eliberarea de certificate.

Pe de altă parte, în decembrie 2007, procurorul general al României, Codruţa Kovesi (numită în octombrie 2006 în funcţie) a avut curaj să iasă public şi să prezinte munca magistratului Dan Voinea în dosarul mineriadei, unde cap de listă era Ion Iliescu. Pe lângă viciile de procedură reclamate de procurorul Kovesi, jurnaliştii au rămas cu un gust amar constatând cât de manipulaţi au fost în aceşti ani de Voinea, atunci când acesta afirma că s-a început urmărirea penală împotriva lui Ion Iliescu şi a altor generali, demers procedural realizat de fapt la mulţi ani după momentul anunţului.

În iunie 2005, a fost difuzată informaţia potrivit căreia Ion Iliescu a fost pus sub acuzare, invocându-se infracţiuni prevăzute de Codul penal, cum ar fi: subminarea puterii de stat (articolul 162), subminarea economiei naţionale (articolul 165), tâlhărie (articolul 211), distrugere (articolul 217-218), asociere în vederea comiterii de infracţiuni, arestare ilegală şi cercetare abuzivă (articolul 266), lipsire de libertate în mod ilegal (articolul 189), aplicare de rele tratamente (articolul 267 şi 267 indice 1) şi crime împotriva umanităţii (articolele 356 - 360).

În 16 iunie 2005, Dan Voinea afirma că aceia care au tras asupra populaţiei în iunie 1990 au fost militarii din MApN şi nu minerii. "Este vorba de militari de la Armată care au deschis focul", spunea anchetatorul. El a precizat că, în perioada 13-15 iunie 1990 ,"au lucrat concertat" reprezentanţi ai mai multor ministere, însă, referitor la focurile de armă trase în timpul respectivelor evenimente, "cei vinovaţi sunt din cadrul Armatei".

Soluţia dată în 2007 în cazul mineriadei şi-au asumat-o, însă, procurorii civili, care au preluat dosarul de la Secţia Parchetelor Militare, unde generalul Dan Voinea a fost mult timp şef. Preluarea dosarului a survenit unei decizii a Curţii Constituţionale, care a stabilit că un civil nu poate fi cercetat de un magistrat militar.

În 7 decembrie 2007, procurorul general al României Coduţa Kovesi a formulat un adevărat rechizitoriu la adresa generalului magistrat Dan Voinea, cel care a investigat mineriada, respectiv pe Ion Iliescu, al cărui dosar are o grosime de doar zece centimetri, iar învinuitul nu a fost citat ori audiat niciodată în 17 ani.

Vicii de procedură, imixtiuni în activitatea altui procuror, incompatibilitatea de a cerceta cazul Iliescu sunt motivele invocate atunci de procurorul general al României în "acuzarea" generalului magistrat Dan Voinea, plătit de Ministerul Apărării Naţionale, care a decis începerea urmăririi penale a lui Ion Iiescu, după ce Curtea Constituţională a stabilit că un procuror militar nu mai poate cerceta persoane civile, decizie care nu era la momentul respectiv publicată în Monitorul Oficial.

"Urmărirea penală a fost începută de procurorul Dan Voinea, după ce Curtea Constituţională decisese că procurorii militari nu mai au competenţa în cauzele cu civili, aşadar acesta nu avea calitatea procesuală, nu era legal învestit să efectueze urmărire penală în cauză", spunea Kovesi.

În decembrie 2007, Ministerul Public a informat că procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au dispus, în 10 octombrie 2007, neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu, sub aspectul săvârşirii, în forma participaţiei improprii, a infracţiunilor de omor calificat, omor deosebit de grav şi a tentativelor la cele două infracţiuni, în cauza privind decesul a patru persoane şi rănirea altor trei prin împuşcare în ziua de 13 şi în noaptea de13/14 iunie 1990.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat faptul că a existat o iniţiativă a preşedintelui României de la acea dată, Ion Iliescu, agreată de primul-ministru, cu privire la necesitatea "eliberării Pieţei Universităţii", care "era ocupată de manifestanţi". Această iniţiativă s-a materializat printr-o şedinţă, organizată la data de 12 iunie 1990, la care au participat alături de cei doi şi miniştrii Internelor, ai Apărării Naţionale, procurorul general al României, precum şi reprezentantul Serviciului Român de Informaţii şi unde s-a hotărât eliberarea pieţei.

În urma şedinţei, Ministerul de Interne a elaborat un plan de acţiune, aprobat de participanţi, ce a fost pus în aplicare în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, când forţele de ordine ale Ministerului de Interne au procedat la "eliberarea Pieţei Universităţii", fără să existe victime. Cu această ocazie au fost reţinute mai multe persoane care au fost transportate la Turnu Măgurele, aceste fapte făcând obiectul unui dosar aflat în curs de soluţionare la Secţia Parchetelor Militare.

Practic, în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, obiectivele vizate de planul de acţiune au fost îndeplinite până la ora 9.00.

Evenimentele care au urmat, în cursul cărora au fost atacate clădirea Ministerului de Interne şi sediul Poliţiei Capitalei, nu au făcut în nici un fel obiectul acestui plan de acţiune, explică procurorii civili.

La mineriadă au participat 40.000 de persoane. Au fost făcute investigaţii la toate exploatările miniere, de unde au fost ridicate 4.264 de file de documente. Din cele 21 de dosare de la poliţie, s-au constituit la Parchet 101 dosare, fiind audiate peste 150 de părţi vătămate şi martori, într-un final luându-se decizia de a se forma un singur dosar.

În 1995, majoritatea infracţiunilor vizînd acţiunile de stradă s-au prescris, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale, dar totodată s-au disjuns anumite fapte, iar cercetările s-au "relansat" în 1998, ca apoi să se "relaxeze" din nou, în aşteptarea, probabil, a unui alt moment electoral.

Marţi, 8 septembrie 2009, preşedintele Traian Băsescu a cerut Parchetului instanţei supreme să concentreze resurse umane pentru a creşte viteza de rezolvare a dosarelor Revoluţiei şi a propus ca, dacă există această posibilitate, generalul Dan Voinea să revină în activitate, ca procuror civil.

"Mi se pare inadmisibil: 20 de ani şi nu avem soluţii nici pentru 13-15 iunie, nici pentru crimele de la Revoluţie. Cer Parchetului General să concentreze resurse umane pentru a creşte viteza de rezolvare. Vom discuta dacă domnul general vrea să revină de la pensie să lucreze la acest dosar, să continue la acest dosar", a spus preşedintele.

După aproape 20 de ani de la comiterea faptelor, o soluţie de neîncepere a umăririi penale nu pune punct cazului, cu atât mai mult cu cât magistratul care a avut în lucru dosarul a fost plătit de Ministerul Apărării, iar el trebuia să stabilească vinovăţia sau nevinovăţia unor militari, precum şi dacă aceştia au fost instigaţi sau nu de preşedintele de atunci la comiterea de crime, agresiuni.

Un astfel de dosar, cu asemenea implicaţii, nu trebuie, însă, să constituie un capital de imagine pentru nimeni. Şi totuşi, la întâlnirea de marţi seară, preşedintele Băsescu a dovedit o parţială informare prin unghiul de abordare a stadiului cazurilor mineriadei şi revoluţiei, în timp ce lideri ai revoluţionarilor s-au reactivat, iar generalul Voinea - procurorul care a cerut executarea cuplului Ceauşescu - a fost ridicat la rang de erou.

(Comentariu realizat de Lucia Efrim, lucia.efrim@mediafax.ro)