Ion Iliescu, pentru Tass: Revoluţia din 1989 a fost o „manifestare a demnităţii naţionale”

Reporter Tass: Domnule Iliescu, în decembrie 1989, probabil v-aţi imaginat o nouă Românie. Au trecut trei decenii, acum este noua Românie. V-au fost îndeplinite aşteptările?

„Sigur că tot ce am făcut începând din 22 decembrie 1989 a fost pentru noua Românie. Da, sistemul socialist era în criză. (...) România s-a schimbat în aceste trei decenii, iar, la modul general, aş numi pozitiv rezultatul, deşi nu pot fi ignorate aspectele negative ale schimbărilor. Eu am promovat un model economic mixt - o economie socială de piaţă. Viaţa a decis altfel. După 1996, consensul intern în România a fost distrus, iar accelerarea privatizărilor a început aproape în schimbul a nimic. Acesta este un proces din cauza căruia în Rusia rămân amintiri neplăcute. Terapia de şoc, de care nu a scăpat nicio ţară din Europa de Est, a fost un real dezastru", afirmă Ion Iliescu, notând că, după revoluţie, România a obţinut "democraţie şi garantarea libertăţii de exprimare".

„În schimbul unei taxe şi a anumitor condiţii, au deschis piaţa europeană occidentală spre estul Europei. Din nefericire, acum UE înseamnă doar o piaţă de desfacere, o zonă de liber-schimb, în care aspectele sociale sunt marginalizate, iar inegalităţile se amplifică. Prin urmare, UE trebuie să revină la bazele iniţiale, de data aceasta inclusiv cu Europa de Est, ţinând cont de specificităţile acestei zone - criza de identitate şi moştenirea comunistă. Procesul de transformare a României este departe de a se fi încheiat, iar conţinutul viitoarelor schimbări depinde de noile generaţii", precizează Ion Iliescu.

Reporter Tass: În contextul orientării prooccidentale a României, aţi pledat mereu pentru relaţii normale cu Rusia. Însă evenimentele au trasat o altă direcţie. Cum evaluaţi actuala stare a relaţiilor bilaterale cum ar trebui să fie normalizate aceste relaţii?

„În prezent, relaţiile dintre România şi Rusia nu pot fi numite normale ori satisfăcătoare din niciun punct de vedere. Eu vreau să spun că viaţa lângă un imperiu nu este niciodată convenabilă pentru ţări precum România, astfel că nu sunt foarte plăcute toate amintirile istorice. Dar cea mai mare eroare ar fi să absolutizăm aceste amintiri neplăcute şi să nu găsim nimic bun în trecut. În esenţă, acest lucru ar însemna o blocare a oricăror încercări de normalizare a relaţiilor. (...) În esenţă, relaţiile sunt bune când vrem să fie bune. Până acum, în România nu este nevoie să existe relaţii bune cu Rusia. În Ungaria, da, în Polonia, da, în Cehia, da, în Slovacia, da. Chiar şi în ţările baltice. Şi, apropo, cred că aceste ţări pot avea mult mai multe motive de nemulţumire la adresa Rusiei, dat fiind trecutul comun. Dar, dat fiind că este nevoie de relaţii normale, nu au mai folosit istoria ca instrument de blocaj. Şi nu cred că aceste ţări au devenit ca efect membre mai puţin responsabile ale NATO şi UE. Doar că politica externă a României trece acum printr-un moment prost, îi lipsesc perspectivele şi imaginaţia. Sper că politicienii români vor înţelege că normalizarea relaţiilor cu Rusia va extinde, în afară de schimburile comerciale şi culturale, capacitatea României de a participa la soluţionarea problemelor din ţările vecine, inclusiv din Moldova şi Ucraina, unde, în mod natural, are interese".

Reporter Tass: În România, polemica referitoare la evenimentele din decembrie 1989 nu se încheie; după 30 de ani, încă se cere "adevărul despre revoluţie". În plus, aceste dispute au migrat acum din paginile ziarelor spre instanţe judiciare. Dumneavoastră şi unii dintre asociaţii dv. sunteţi acuzaţi de "crime împotriva umanităţii". Cum evaluaţi această abordare asupra istoriei? Credeţi că aceste acuzaţii sunt politice?

Ion Iliescu: „Adevărul despre revoluţie este simplu şi îl ştie toată lumea: măsurile dure de austeritate din anii 1980 au condus la o stare accentuată de nemulţumire în societate, care s-a transformat într-o revoltă violentă în decembrie 1989 şi a devenit revoluţie. Adevărul despre revoluţie include şi incapacitatea societăţii din România de a crea o alternativă politică şi civică, aşa cum s-a întâmplat în Polonia, în Ungaria şi Cehoslovacia, situaţii care au asigurat o tranziţie paşnică spre democraţie".

„Aşa-numitul dosar al revoluţiei sunt o serie de acţiuni absurde care nu demonstrează nimic, dar care pot fi folosite pentru scopuri politice de uz intern. Ideea de crime împotriva umanităţii, de care sunt acuzat, este invenţia unui român (...)".

„Principalele probleme din România - economia rămasă în urmă, sărăcia, polarizarea socială - nu pot fi rezolvate prin acuzaţii fantasmagorice şi dosare fabricate. Revoluţia din România a fost o manifestare a demnităţii naţionale. Oamenii au vrut libertate, democraţie şi respectarea muncii, iar acum vor aceleaşi lucruri. Însă unii oameni uită cum s-a produs explozia socială din 1989, iar acum merg pe calea creată de politicienii vinovaţi de suferinţa poporului. Nu este corect. Negarea istoriei, manipularea acesteia ne vor duce acolo, dacă nu suntem atenţi şi nu abordăm lucrurile cu responsabilitate".

Ion Iliescu şi-a rărit în ultimii ani declaraţiie date presei, dar şi apariţiile în public. Fostul preşedinte a fost văzut ultima dată în public în martie 2017, la audierea de la sediul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie din Bucuresti, în dosarul Revolutiei. Ultima opinie exprimată a fost anul trecut, în decembrie 2018 când a fost inculpat în dosarul Revoluţiei din decembrie 1989.

Ion Iliescu, membru şi preşedinte al C.F.S.N., Gelu Voican Voiculescu, membru C.F.S.N. şi fost vice prim-ministru al Guvernului României, Iosif Rus, fost comandant al Aviaţiei Militare, şi Emil (Cico) Dumitrescu, fost membru CFSN, sunt acuzaţi în dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 de infracţiuni contra umanităţii.