Ministerul Educației nu poate transforma admiterea la liceu într-un examen al pilelor și relațiilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Problema nu a apărut însă astăzi. Ea își are originea în Legea învățământului preuniversitar adoptată în 2023, atunci când a fost introdusă o excepție de la regula generală a admiterii în învățământul liceal, permițând liceelor cu cerere mare să organizeze propriul concurs de admitere pentru o parte dintre locuri.

În 2027 vom vedea pentru prima dată efectele concrete ale acestei excepții. Tocmai de aceea, întrebarea de la care Ministerul Educației ar fi trebuit să pornească este una foarte simplă: de ce să stricăm ceva ce funcționa?

Evaluarea Națională, cu toate problemele care pot și trebuie corectate, oferă elevilor un cadru național de admitere, bazat pe reguli comune. Dacă statul a decis totuși să introducă o excepție pentru anumite licee, atunci această schimbare trebuia însoțită de garanții extrem de clare și uniforme privind transparența, integritatea și egalitatea de șanse.

Admiterea la liceu se schimbă din 2027. Elevii ar putea da două probe în plus pentru liceul dorit

Ministerul Educației propune un nou calendar pentru Bacalaureat și Evaluarea Națională, din cauza schimbărilor climatice

Din păcate, proiectul pus în consultare publică de Ministerul Educației ridică serioase semne de întrebare.
În forma actuală, liceele vor putea organiza concurs propriu pentru până la jumătate dintre locuri, iar aceeași unitate de învățământ ajunge să controleze aproape întregul proces: organizarea concursului, stabilirea ponderii acestuia în media de admitere, supravegherea, corectarea, calcularea rezultatelor și soluționarea contestațiilor. Aici apar vulnerabilitățile grave.

În primul rând, există problema conflictelor de interese în comisiile de admitere. Potrivit art. 22, președintele comisiei este directorul sau directorul adjunct al unității care organizează admiterea și are inclusiv atribuții privind corectarea eventualelor erori de calcul al mediilor. În comisia de bază nu există un membru independent, iar metodologia nu stabilește criterii generale suficient de clare de incompatibilitate, inclusiv pentru situațiile în care membri ai comisiei sunt rude sau afini ai candidaților.

În al doilea rând, avem o descentralizare fără suficiente limite naționale. Art. 43 permite fiecărei unități de învățământ să stabilească ponderea probelor de concurs în media de admitere, fără stabilirea unui interval minim și maxim la nivel național.
Teoretic, concursul organizat și evaluat local ar putea ajunge să cântărească 80% sau 90% în media de admitere, iar Evaluarea Națională să devină aproape irelevantă pentru respectivele locuri.

În aceste condiții trebuie să ne întrebăm: mai avem un sistem național de admitere sau ajungem să avem câte un sistem de admitere pentru fiecare liceu?

În al treilea rând, proiectul oferă garanții insuficiente împotriva fraudei și favoritismului. Art. 44 nu impune supravegherea video a concursurilor de admitere, iar metodologia nu stabilește că profesorii supraveghetori trebuie să provină dintr-o altă unitate de învățământ. Pot apărea astfel situații în care supravegherea este asigurată chiar de profesori ai liceului respectiv sau de cadre didactice care i-au cunoscut și le-au predat candidaților.

În același timp, contestațiile trebuie depuse și soluționate într-un interval extrem de scurt. Atunci când lucrările nu beneficiază de garanții suficiente privind anonimizarea, nu există reguli fără echivoc pentru toate situațiile de conflict de interese, iar contestațiile pot rămâne în interiorul aceluiași mecanism local de evaluare, suspiciunile sunt inevitabile. Revenim la întrebarea de fond: de ce să stricăm ceva ce funcționa?

Dacă există probleme la Evaluarea Națională, acestea trebuie corectate. Dacă vrem să evaluăm mai bine competențele elevilor, atunci să îmbunătățim examenul național. Soluția nu poate fi fragmentarea admiterii și crearea unor sisteme diferite de selecție, mai ales atunci când regulile propuse nu oferă suficiente garanții împotriva tratamentului preferențial.

Este greu de acceptat ca toate aceste vulnerabilități să fie tratate drept simple omisiuni. Ce fel de reformă este aceasta? În loc să eliminăm orice suspiciune de favoritism dintr-un examen care poate influența decisiv traseul educațional al unui copil, construim un mecanism care lasă ușa deschisă tocmai unor asemenea suspiciuni.

Situația este cu atât mai discutabilă cu cât vorbim despre un Guvern demis, care ar trebui să se limiteze la administrarea treburilor curente, dar sub mandatul căruia Ministerul Educației pregătește regulile pentru una dintre cele mai importante modificări ale sistemului de admitere din ultimii ani.

AUR cere Ministerului Educației să revizuiască proiectul înainte de adoptare și să introducă garanții fără echivoc: supraveghere video și audio, reguli stricte privind conflictele de interese, anonimizarea efectivă a lucrărilor, evaluatori diferiți pentru soluționarea contestațiilor, limite naționale clare privind ponderea examenului organizat de liceu și un control extern real asupra procesului.

Mai mult, considerăm că trebuie redeschisă inclusiv discuția de fond asupra excepției introduse prin lege în 2023. Dacă statul nu poate garanta că admiterea organizată separat de licee va fi cel puțin la fel de transparentă, obiectivă și echitabilă precum sistemul național, atunci trebuie să avem curajul să discutăm dacă această excepție mai trebuie aplicată.

După toate experimentele făcute în ultimii ani în educație, admiterea copiilor la liceu trebuie ferită de încă unul. Locul într-un liceu trebuie câștigat prin muncă și merit, nu prin numele părinților, relații, influență sau posibilitatea cuiva de a ajunge la oamenii potriviți dintr-o comisie.

Ministerul Educației mai are timp să corecteze proiectul. Dacă nu o face, își va asuma responsabilitatea pentru construirea, chiar prin regulile statului, a unui sistem de admitere vulnerabil la favoritism și tratament preferențial.