Politica, quid prodest? Retrospectiva anului 2020: două scrutine, COVID-19 şi ape tulburi în politica românească

Anul politic a stat şi el sub semnul Covid-19. Pe unii i-a cam încurcat, dar nu a reuşit să le zădărnicească planurile politice. Au dispărut partide din parlament, au apărut partide de nicăieri. Iară tabloul politic al anului 2020.

În februarie, ape tulburi în politică. Orban cere alegeri anticipate, să se aşeze mai bine. Nu voia să ajungă să plătească decontul pandemiei. Nu îi iese planul. Şi Ciolacu îl trânteşte pe Orban prin moţiune de cenzură.

„Vreţi, nu vreţi, sunteţi parlamentari născuţi din pixul lui Dragnea. Şi nu veţi scăpa de stigmatul ăsta”, spunea Orban pe  5 februarie 2020.

În martie, Iohannis propune un nou premier: vechiul Orban. El are greaua misiune să guverneze în pandemie. Decontul a venit până la urmă, la sfârşitul anul. După o campanie electorală ofilită în stradă, dar aprigă pe Facebook, Ciolacu şi compania câştigă alegerile. „Singurul vaccin anti-ORBAN este votul”, afirma liderul PSD.

Ludovic Orban spunea pe 6 decembrie că „Partidul Naţional Liberal consideră că este câştigătorul acestor alegeri”, cu o zi înainte de a face anunţul: „Am luat decizia să-mi depun mandatul de prim-ministru.”

Vaccinul anti-Orban a funcţionat. Orban îşi dă demisia în plină pandemie şi lasă România în comanda generalului Ciucă. Chiar dacă s-a întâlnit pe la colţuri cu Simion de la AUR, Ciolacu nu reuşeşte să facă guvernul. Orban a bătut palma cu Barna şi Hunor, le-a dat două portofolii fără acoperire dar plătite de contribuabili. Şi aşa s-a născut Guvernul Cîţu. Prima măsură? A îngheţat salariile bugetarilor.

„Se menţin în cuantum brut salariile şi sporurile de care beneficiază personalul din administraţia publică şi locală.”

2020 înseamnă sfârşit de carieră politică pentru unii şi început spectaculos pentru alţii. Surpriză neplăcută pentru ALDE şi ProRomânia. Tăriceanu şi Ponta nu au câştigat noi mandate de parlamentari şi au ales să se întoarcă la familie. Chiar dacă Băsescu a spus că se poate şi fără el, PMP a rămas pe dinafară. În schimb, a intrat în Parlament un alai vesel care susţine unirea României cu fraţii de peste Prut. AUR fiinţează doar de vreun an şi a reuşit peste 10% la parlamentare.

În 2020, doi subiecţi i-au dat bătăi de cap preşedintelui Klaus Iohannis: Covid-19 şi, cum altfel, PSD. În februarie se frământa cu organizarea alegerilor anticipate, în timp ce Europa întra în alertă. Pentru domnul Iohannis, Covid-19 era atunci ca orice răceală, cu dureri în gât şi febră. Pe 16 martie a decretat starea de urgenţă şi închidea oraşele.

„Este normal să tratăm cu toată seriozitatea (…), dar nu există niciun motiv real de panică. Infecţia cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome uşoare, dureri în gât, tuse şi febră, ca în orice răceală”, declara el pe 27 februarie. Citeşte AICI cum şi-a schimbat Klaus Iohannis discursul în privinţa COVID-19: De la „o simplă răceală” la „avem prea multe persoane decedate”.

Teoretic, România ar trebui să stea liniştită vreo patru ani. Abia în 2024 mai mergem la vot.