Cum a declanşat boala unui copil un lanţ de fapte bune în Teleorman: „Mi-au spus că el, de fapt, e un geniu şi să îl lăsăm în lumea lui”

În anul 2009 se năştea în Bucureşti un băieţel pe nume Dani. Şase luni mai târziu, mama lui a început să constate că Dani nu comunica în niciun fel cu familia, aşa că a început să-şi pună întrebări şi apoi să ceară părerea medicilor.

2855 afişări
Imaginea articolului Cum a declanşat boala unui copil un lanţ de fapte bune în Teleorman: „Mi-au spus că el, de fapt, e un geniu şi să îl lăsăm în lumea lui”

Cum a declanşat boala unui copil un lanţ de fapte bune în Teleorman

Cinci ani mai târziu avea deja certitudinea, confirmată medical, că Dani suferă de o tulburare din spectrul autist. Acest moment a constituit punctul de pornire pentru două tinere, Andreea Şerban Enescu şi Manuela Vlad, în proiectul lor de a aduce o îmbunătăţire în viaţa copiilor cu deficienţe, faţă de care toleranţa în România e foarte scăzută.

Manuela Vlad, mama lui Dani, este absolventă de management financiar bancar, dar şi-a dedicat toată energia şi tot timpul ei celui mic. Andreea îi era prietenă înainte de naşterea lui Dani, aşa că ideea unei asocieri pentru sprijirea copiilor speciali a venit cumva natural pentru cele două, mai ales după ce Manuela a constatat că la asociaţia care asigura terapia fiului său, banii strânşi din donaţii şi sponsorizări pentru cei mici nu erau folosiţi în scopurile fireşti ale intenţiei donatorilor.

Sesizând această situaţie, Manuela Vlad a decis că o asociere cu prietena ei ar putea duce la un proiect care să reuşească cu adevărat să ajute pe cei care au nevoie. Aşa a apărut în anul 2016 Asociaţia “Dincolo de Autism”, care are două centre, unul în Bucureşti şi unul în Teleorman, dar şi foarte multe poveşti frumoase de spus celor care şi-au pierdut, total sau parţial, speranţa.

Povestea Manuelei şi a fiului său, Dani, este impresionantă pentru că devoalează toate hibele sistemului de susţinere şi integrare a copiilor speciali.

„Până la şase luni, totul a fost în regulă, apoi avea vreo trei cuvinte pe care le zicea, după care nu le-a mai zis nici pe acelea. Nu era atent la absolut nimic, cu toate că el avea contact vizual, părea că înţelege, zâmbea, te urmărea, dar nu voia să mai zică nimic. Avea tot felul de obiceiuri repetitive, stătea în faţa dulapului şi deschidea şi închidea sertarele. Eu mi-am dat seama până într-un an că ceva nu e în regulă şi am mers la medici... Medici peste medici... Abia la 5 ani şi jumătate a fost diagnosticat prima oară şi m-au trimis să fac nişte testări. Când era mic, noi din partea societăţii nu am avut parte de niciun pic de integrare. Am încercat să lucrez eu cu el, la doi ani ştia literele, la 3 ani citea cursiv. Când mergeam la medic, el se apuca să citească de pe pereţi reclamele, atenţionările, număra în engleză până la 100, aşa că toţi îmi spuneau să merg acasă, că eu ar trebui să mă verific, că eu am ceva la cap, că el, de fapt, e un geniu şi să îl lăsăm în lumea lui. Copilul nu vorbea cu absolut nimeni, dar citea. Nu m-a crezut nimeni, până când am început să fac terapie cu el, am fost la o asociaţie unde i s-a făcut testare pe autism şi acolo a ieşit un scor foarte mare pe autism. A urmat terapie zilnică. În cadrul asociaţiei unde făceam terapie am simţit la un moment dat că se luau din banii copiilor şi se plăteau diverse lucruri care nu îi vizau pe copii. Aşa că am vorbit cu Andreea şi am stabilit să facem noi asociaţie. Aşa a apărut în 2016 Asociaţia <Dincolo de Autism>. Acum Dani învaţă acasă, e înscris la o şcoală-umbrelă din America şi momentan mergem aşa, pentru că nu sunt pregătită. E o problemă foarte mare asta cu integrarea copilului în şcoală, comunitate, etc. Nu există antrenament al cadrelor didactice în acest sens, iar atitudinea intolerantă vine chiar de la părinţii celorlalţi copii.”, a mărturisit Manuela pentru corespondentul MEDIAFAX.

În prezent, în cele două centre ale asociaţiei fondate de cele două tinere sunt îngrijiţi zeci de copii. Nu toţi au autism, unii au diverse tipuri de paralizie, alţii au Sindromul Down, ba chiar au avut în grijă şi o fetiţă cu cancer. Dar cele două încearcă la asociaţie să facă lucruri care să le stimuleze celor mici creativitatea. Astfel, timp de mai multe luni, copiii de la centrul din Alexandria al asociaţiei au investit resursele lor creative în tablouri şi diverse obiecte decorative, care au fost scoase la o licitaţie chiar la începutul acestei luni, în urma ei adunându-se mai mult de 11.000 lei pentru susţinerea activităţilor asociaţiei.

Andreea Şerban Enescu a insistat în mod deosebit pe stimularea părţii creative a copiilor speciali, pentru că, din cele constatate de ea de-a lungul vremii, arta în sine e terapie.

„M-am oferit iniţial să-l ajutăm pe Dani şi pentru că la asociaţia unde făcea terapie nu aveam un control asupra cheltuirii banilor din sponsorizări, am hotărât să facem asociaţia doar pentru Dani. Aşa au început să vină şi alţi părinţi, care au avut încredere în noi. Apoi am deschis centrele de la Bucureşti şi Alexandria. În acest domeniu, contează foarte mult rigurozitatea cu care faci terapia, dacă nu ai oameni profesionişti, nu scoţi ce e mai bun de la aceşti copii. Ideea e să-i duci către o viaţă independentă. Partea creativă a acestor copii o scoatem în evidenţă, pentru că am constatat că îi ajută mult în terapie. E o terapie prin artă, de fapt. Şi noi chiar avem rezultate deosebite. Uite, chiar anul acesta am avut în centrul de la Alexandria un copil care în luna aprilie era non-verbal şi la sfârşitul lui noiembrie vorbea în propoziţii şi era perfect funcţional”, a declarat Andreea Şerban Enescu pentru MEDIAFAX.

Andreea şi-a ales pentru centrul din Alexandria terapeuţi dedicaţi cauzei nobile de a oferi unor copii speciali şansa la o viaţă independentă. De altfel, asociaţia se ocupă şi de specializarea terapeuţilor săi, care sunt periodic trimişi la cursuri.

Mai mult, printre terapeuţi se află şi mama unui copil deosebit, care a învăţat să-i ajute pe alţii, după ce ani la rândul a înţeles cât de grea e îngrijirea unui copil special , lucrând cu propriul ei copil.

„“În primul rând pe mine la selecţia oamenilor m-a interesat să văd dăruire. Adică e important şi profesionalismul, dar trebuie să ai şi chemare către asta. Pentru că degeaba ai şapte facultăţi în domeniu dacă tu nu eşti făcut pentru asta. Una dintre terapeute, Natalia, de pildă, are copilul cu probleme, care a ştiut cel mai bine ce implică lucrul cu astfel de copii. Noi le oferim oricum şcolarizare, cursuri, aşa că din punctul acest de vedere ne ocupăm noi, dar mă interesează în primul rând să văd dăruirea. Şi terapeutele noastre chiar o manifestă.”, a mai spus Andreea.

Natalia Bria este terapeut în centrul de la Alexandria şi, în acelaşi timp, este, de opt ani, mama unui copil special. Iulian are tetrapareză spastică, dar şi alte afecţiuni care au presupus o muncă continuă pentru dezvoltarea lui. Aşa că Natalia a renunţat în cele din urmă la locul de muncă pe care îl avea la o bancă şi a decis să ajute şi alţi copii, implicându-se în calitate de terapeut în asociaţie Manuelei şi Andreei.

Şi povestea ei este una cutremurătoare, dar la fel ca şi colegele ei, Natalia a reuşit să transforme o tragedie personală într-o abilitate profesională, aşa că acum ajută copiii cu deficienţe să vorbească şi să socializeze.

„Totul a început de la naşterea lui Iulian, când tot mergând prin spitale şi făcând tot felul de terapii, m-am hotărât să preiau eu frâiele. Am început uşor, din primii lui ani de viaţă să citesc, să mă documentez ce înseamnă o terapie, cum se face, câte ore se fac în funcţie de stadiul bolii. Partea de kineto mi s-a părut mult mai grea, aşa că m-am axat pe partea de terapie ocupaţională şi logopedie. M-am angajat la bancă, crezând că dacă câştig mai mult pot să îl ajut mai mult, dar nu a fost deloc aşa. Mi-am dat demisia şi Andreea mi-a spus că are nevoie de cineva care să iubească copiii şi care este capabil să facă nişte sacrificii pentru ei. Am mers la centru, am făcut nişte cursuri şi aşa am început să reuşim lucruri. Pentru că rezultatele au apărut întotdeauna. Şi copilul meu merge la asociaţie şi lucrez şi cu el câteva ore pe săptămână. Evoluţia lui a fost surprinzătoare, pentru că el în mod normal ar fi trebuit să fie în scaunul cu rotile. Ei bine, el acum merge, e la o şcoală normală, participă la activităţi, chiar dacă are unele dificultăţi de vorbire, pe fondul paraliziei care i-a afectat şi limba. Dar sunt mulţi copii care vin cu deficitul ăsta, de a nu vorbi. Iar eu mă ocup de această problemă, plecând de la situaţia copilului meu. Situaţia mea cu Iulian m-a făcut să mă pun în pielea altor părinţi care trec prin asta şi de aceea, mi-am dorit să ajut şi eu, atât cât pot”, a povestit Natalia Bria.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

  

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici