DE CE IUBESC ROMÂNIA - American ajuns la Cluj ca să facă Medicina: Iubesc România, are multe talente nedescoperite

Înainte de '89 Richard Constatinidi a plecat din ţara tuturor posibilităţilor, ca să urmeze Medicina, în România. De unde părinţii săi fugiseră în anii '60. Richard a fost DJ la primul radio privat din Cluj şi impresarul unor trupe. Iubeşte România pentru că are multe talente nedescoperite, ignorate.

1565 afişări
Imaginea articolului DE CE IUBESC ROMÂNIA - American ajuns la Cluj ca să facă Medicina: Iubesc România, are multe talente nedescoperite

DE CE IUBESC ROMÂNIA - American ajuns la Cluj ca să facă Medicina: Iubesc România, are multe talente nedescoperite (Imagine: Raul Stef/Mediafax)

Richard Constantinidi are paşaport american, dar este şi cetăţean român. Iubeşte România pentru că are foarte multe talente nedescoperite, ignorate şi spune că este o ţară foarte bogată, dar că cei mai mulţi nu observă aceste bogăţii şi se uită prea mult spre occident sau sunt preocupaţi de probleme mărunte, fără să observe bogăţia şi frumuseţea din jurul lor.

A plecat din "ţara tuturor posibilităţilor" în 1987, pentru a urma Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca, "aterizând" direct în comunism. Tatăl său, despre care afirmă că era "destul de sever" şi nu îl lăsa să meargă la petreceri cu colegii, a insistat ca el să facă Medicina. A trebuit să opteze între a urma o facultate aproape de casă şi a merge în România. A ales România ca să poată să fie "liber" să meargă la petreceri şi să se dezvolte ca om.

El spune că întâlnirea cu România, ţara din care părinţii lui au fugit în 1967, i-a adus numai satisfacţii profesionale şi personale. Nu a profesat niciodată ca medic, ci, îndrăgostit de muzică, a fost DJ de radio, impresar muzical al unor trupe clujene, iar acum scrie la o revistă muzicală online pe care a înfiinţat-o.

"M-am născut în 1969 în statul american Kentucky. Familia mea s-a mutat des pentru că tata, care era medic psihiatru, îşi căuta slujbe mai bine plătite şi am schimbat vreo şase licee în adolescenţă. Am locuit în diverse state din nord-vestul SUA. Nu m-am legat de un loc anume în SUA. Am terminat liceul în 1987 în Danville, Pennsylvania. Ai mei erau destul de severi cu mine, au fost supraprotectori, nu mă lăsau să merg la petreceri, să mă distrez cu colegii după şcoală. La finalul liceului, tata, fiind de modă veche, a insistat să fac Medicina şi a trebuit să optez: fie să mă duc la o facultate aproape de casă, fie să merg în România. Am ales România ca să pot să fiu liber să merg la petreceri şi să mă dezvolt ca om", rememorează Richard Constantinidi.

A venit în România în toamna lui '87 şi a prins doi ani de comunism, cu "cartele de pâine şi salam cu soia", dar spune că s-a adaptat şi că au fost cei mai frumoşi ani din viaţa sa.

"Eu vroiam doar să fiu liber, să nu mai fiu îngrădit de părinţi. Nu regret nimic, au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea. M-am adaptat situaţiei. Am intrat într-un magazin de muzică şi am rămas un pic şocat de faptul că nu erau noile lansări din occident, ci doar muzică populară. A fost o situaţie nouă pentru mine. Părinţii m-au crescut într-un anume fel, nu aveam voie să port blugi pentru că, fiind fiu de medic, trebuia să port pantaloni de stofă. Şi din acest motiv, în ciuda lipsurilor, în România m-am putut desfăşura cum mi-am dorit", spune americanul.

A terminat Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca în 1993, dar nu a profesat niciodată. Între timp, în 1991, a primit şi cetăţenia română. De atunci este român cu acte în regulă. Şi nu mai vrea să se întoarcă în America. A ales să rămână la Cluj şi să îşi realizeze visul: un ghid al tuturor artiştilor de muzică de limbă română.

"Eu iubesc România pentru că sunt foarte multe talente nedescoperite, ignorate. România este chiar o ţară foarte bogată şi, din păcate, cei mai mulţi nu observă toate aceste bogăţii şi se uită prea mult spre occident sau sunt prea preocupaţi de probleme mărunte, fără să observe bogăţia şi frumuseţea din jurul lor. De aceea am ales să rămân în România, să devin român, ca să ajut să fie descoperită această bogăţie: tinere talente autohtone din muzică, dar şi artiştii din perioada interbelică de care lumea a uitat. Acesta este visul meu, de a face un ghid al tuturor artiştilor de limbă română, proiect care va dura ani de zile", afirmă Richard.

După ce a absolvit Medicina, americanul şi-a urmat pasiunea pentru muzică. Având o colecţie de CD-uri şi discuri, muzica fiind hobby-ul său, s-a angajat ca DJ la primul post de radio privat din Cluj, Uniplus.

"A fost pentru mine o bucurie enormă, am simţit o satisfacţie profesională fantastică, lumea mă aprecia, eram DJ, aveam o emisiune specializată pe muzica anilor '60, făceam tură de noapte, emisiunea era ascultată. Slujba era, din păcate, foarte prost plătită, şi a trebuit să renunţ la cariera de DJ de radio şi m-am mutat la un ghid TV, care avea o pagină de muzică. Am reuşit să scriu articole legate de muzică, am propus şefilor să merg prin ţară unde erau concerte şi festivaluri de rock. Am mers ca reporter, am luat interviuri trupelor româneşti din acea vreme", povesteşte Richard Constantinidi.

Graţie paşaportului american, a fost trimis de revistă la concerte susţinute de mari trupe internaţionale şi artişti străini la festivaluri din Germania, Ungaria sau Marea Britanie.

"Am realizat interviuri cu Metallica, Ice T, am ajuns chiar la MTV Music Awards. Aveam o satisfacţie profesională extraordinară", îşi aminteşte Constantinidi.

În anul 2000 a schimbat macazul şi a început să organizeze evenimente muzicale, după ce a observat că scena locală de muzică era neglijată, iar trupele debutante nu aveau unde cânta.

"Am descoperit una dintre aceste trupe din Cluj, de rock alternativ, Luna Amară. Mi-au plăcut băieţii şi am devenit impresarul lor timp de şapte ani. Am scos două albume şi patru videoclipuri, unul a fost difuzat de MTV. Era un teritoriu virgin şi de asta am rămas în România şi să îmi dezvolt pasiunea pentru muzică, în speranţa că voi da şi eu lovitura. În 2007 m-am despărţit de Luna Amară, apoi m-am ocupat de alte două trupe clujene, Grimus şi Truda. Am căutat mereu să lucrez cu formaţii care cântă în limba română şi care au un mesaj", spune Constantinidi.

În 2010, a lăsat cariera de impresar muzical. A rămas în domeniu şi s-a întors la una dintre primele sale iubiri, presa scrisă, deschizând un blog muzical, o revistă muzicală online, ClickZoomBytes (CZB).

"Mi-am găsit o nişă care nu se face în România, critică muzicală. Doresc să promovez artiştii de muzică de limbă română, fac recenzii, e ceva nou pentru scena artistică şi mulţi nu înţeleg că e vorba de critică constructivă şi o iau personal. Bani nu prea ies, internetul e încă de domeniul viitorului. Site-ul meu e diferit faţă de altele pentru că fac şi biografii ale trupelor româneşti, ASIA sau POPS. Avantajul e că celelalte site-uri nu sunt preocupate decât de ştiri, de ce se întâmplă acum, dar nimeni nu s-a gândit să facă istoria muzicii româneşti înainte de 2004 sau înainte de 1989", precizează americanul.

Richard Constantinidi încă mai e reporter muzical şi vânează fiecare artist străin care concertează în Cluj, pentru a-i lua interviu. Interviurile sunt publicate în engleză pe blog, astfel încât a atras cititori şi din străinătate.

De asemenea, este preocupat şi de istoria formaţiilor româneşti de muzică din perioada comunistă, dar şi de artiştii români din perioada interbelică.

"Sunt foarte multe trupe de pe vremea comunismului lansate în România când muzica occidentală era interzisă. E un întreg domeniu muzical care a fost ignorat sau îngropat, lumea a uitat de ei. Am început şi o serie de biografii ale unor artişti români din perioada interbelică. Am descoperit tangouri româneşti cu Claude Romano sau scriu despre Lisette Verea, artişti despre care nu găseşti aproape nimic. Comunismul a vrut să şteargă cu buretele orice amintire a acelor vremuri. S-au pierdut zeci de ani de istorie muzicală românească", afirmă Richard Constantinidi.

Româno-americanul Richard Constantinidi, care are 42 de ani, este căsătorit cu o deveancă, medic de profesie, au împreună doi copii şi este decis să rămână în România: "Nu mă mai întorc în SUA. După 23 de ani de stat în Cluj şi 16 ani de lucrat în domeniul muzical nu cred că se mai pune problema să plec din România".

(Material realizat de corespondentul MEDIAFAX Vasile Măgrădean, corespondenti@mediafax.ro).

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici