Delta Dunării, în pragul colapsului ecologic: nivelul Dunării a atins minime istorice

Delta Dunării este amenințată de cea mai mare criză ecologică din ultimii 20 de ani. Localnicii nu-și mai pot folosi bărcile, pe maluri zac pești morți, iar pe multe canale nu se mai poate naviga. Pescarii spun că nu s-au mai confruntat niciodată cu o asemenea situație, în timp ce turismul primește o lovitură grea, scrie Gândul.

În astfel de condiții, populația de pește, flora și fauna din zonă sunt grav afectate, păsările migratoare rămân fără hrană, localnicii nu-și mai pot asigura traiul de zi cu zi, iar mare parte din Rezervația Biosfera Delta Dunării se află în pericol.

Delta Dunării propriu-zisă este cea mai mare componentă a rezervaţiei şi are o suprafaţă totală de circa 4.178 km pătrați, din care cea mai mare parte se găseşte pe teritoriul României (3.510 km pătrați), reprezentând circa 82%, restul fiind situată pe partea stângă a Braţului Chilia, inclusiv delta secundară a acestuia, în Ucraina.

• August 2024 – Dunărea avea un debit de aproximativ 3.100 m³/s, dar anul acesta situația este mult mai gravă. La intrarea în țară, debitul a scăzut la 2.200 m³/s
• Iunie 2025 – a fost înregistrat cel mai mic debit al Dunării din ultimii 20 de ani pentru această lună – 2.200 m³/s, mult sub media de 6.400 m³/s.
• Iulie 2025 – feribotul Bechet–Oreahovo a fost suspendat – între 3 și 15 iulie – din cauza nivelului scăzut al apei.
• August 2025 – Potrivit informațiilor transmise de Ministerul Mediului, debitul Dunării – la intrarea în ţară (secţiunea Baziaş), în intervalul 25-26.08.2025 – a fost staționar, având valoarea de 2.150 m³/s, sub media multianuală a lunii august (4.300 metri m³/s). În aval de Porțile de Fier, debitele au fost în scădere.

Incendiul din Delta Dunării: Misiunea de lichidare continuă, pentru a 8-a zi

Un exemplar deosebit, de vultur negru a fost salvat în Delta Dunării, după o călătorie de 10 000 km

Seceta prelungită are un impact negativ sever asupra mediului și întreg ecosistemul este, practic, dezechilibrat. Nivelul lacului Razelm a scăzut atât de mult încât, în unele zone, nu se mai poate naviga, iar ghiolurile Ceamurlia, Baia și lacul Zmeica sunt secate într-o proporție îngrijorătoare, de până la 60%.

Suntem doar la mila naturii? Ce n-au făcut și ce ar fi trebuit să facă autoritățile – respectiv Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD)? Își mai aduce cineva aminte de scandalul „Bâstroe”?

Gândul a solicitat conducerii ARBDD un punct de vedere referitor la această situație alarmantă din Delta Dunării și la măsurile care au fost luate pentru protejarea întregului ecosistem, însă – până la ora publicării acestui articol – nu a fost transmis un răspuns.

Reminiscențele trecutului – Scandalul „Bâstroe”

În exclusivitate pentru Gândul, Virgil Munteanu – fost guvernator al Deltei Dunării în perioada 2000-2005 – spune că nu suntem doar la mila naturii, iar rădăcinile acestui dezastru ecologic care pândește ecosistemul sunt adânc înfipte în trecut.

„În anul 2003 a fost minima istorică a debitului Dunării, la intrarea în țară era sub 2.000 m³/s. Eram guvernatorul rezervației Delta Dunării atunci, am fost extrem de aproape de o catastrofă ecologică. În anul 2004, când a început celebrul scandal Bâstroe, am fost foarte revoltat – și toată lumea a fost preocupată – din cauză că apa se va duce pe Brațul Chilia, dragând Chilia și Bâstroe, și vom rămâne în Deltă fără apă.

• Anul acesta este, din nou, o minimă istorică. La intrarea în țară, debitul Dunării este undeva la 2.100 metri cubi pe secundă, deci suntem foarte aproape de o situație similiară cu cea din anul 2003.
• Ce se întâmplă în astfel de condiții? Lacurile și canalele rămân fără apă. Cea mai preocupantă situație cred că ar trebui să fie cea a complexului lagunar Razelm – Sinoe, pentru că acolo este o situație cu totul și cu totul specială. Cu foarte mare greutate se poate merge cu barca. Lacul Razelm, care avea o adâncime de aproximativ 3 metri, iar acum s-a ajuns la doar câțiva centimetri. Lacurile sunt unul după altul, Razelm, Golovița, Sinoe și așa mai departe, până în sud. În celelalte lacuri, situația este și mai grea”, avertizează Virgil Munteanu.

Virgil Munteanu: „Singura soluție, reconstrucția ecologică a întregului sistem lagunar Razelm – Sinoe”

Fostul guvernator al Deltei Dunării a reamintit și că, în anii `80, s-a luat decizia ca lacul Razelm să fie „izolat de Marea Neagră” pentru ca apa sărată să nu mai pătrundă în lac și să se constituie, astfel, „cel mai mare rezervor de apă dulce pentru agricultură”.

Ținînd cont de condițiile alarmate de astăzi, singura soluție pentru salvarea sistemului lagunar Razelm – Sinoe ar fi reconstrucția ecologică, spune Virgil Munteanu.

„La Razelm-Sinoe este o situație specială. În anii `80 s-a luat hotărârea ca lacul Razelm să fie izolat de Marea Neagră, era conectat la mare. Decizia a fost luată pentru a nu intra apă sărată și pentru a se constitui cel mai mare rezervor de apă dulce pentru agricultură, pentru irigații.

Această situație a rămas, sunt deja zeci de ani de atunci. Dunărea, prin canalele sale principale – Dunavăț, Dranov – care se duc în Razelm, a adus sedimente de-a lungul timpului. În trecut, lacul Razelm avea fund de nisip, care era spălat în permanență pentru că era deschisă trecerea spre mare, iar acum, în lacul Razelm, există vreo 3 metri de nămol.

Este o situație care nu se poate rezolva decât printr-un singur lucru, reconstrucția ecologică a întregului sistem lagunar Razelm – Sinoe, adică reconectarea acestui complex de lacuri cu Marea Neagră. E singura soluție”, conchide Virgil Munteanu.

Impactul lucrărilor de pe Chilia și Bâstroe: „ABRDD ar fi trebuit să facă un studiu științific”

Fostul guvernator al Deltei Dunării a îndreptat un deget acuzator către autorități, respectivă către Administrația Bioseferei Rezervația Delta Dunării (ARBDD).

Înainte de toate, spune Virgil Munteanu, ARBDD ar fi trebuit să facă un studiu științific care să arate foarte clar ce impact au/au avut lucrările de dragare de pe Chilia și Bâstroe asupra deltei românești.

„În ceea ce privește Delta Dunării, din cauza nivelului mic al Dunării, lucrările care au fost făcute până în 2023, pe Brațul Chilia și pe Bâstroe, de partea ucraineană, au dus la situația în care o mare parte din apă provenită din fluviul Dunărea, înainte de a se împărți pe brațe, se duce pe Brațul Chilia.

În consecință, pe brațele Sulina și Sfântu Gheorghe, la noi, cantitatea de apă este mult mai mică. Acum, în această situație – eu am tras semnale de alarmă de multă vreme, încă din 2023 -, la aceste minime istorice, autoritățile, în speță ARBDD, ar fi trebuit să facă un studiu științific și să vadă clar care este impactul lucrărilor de dragare de pe Chilia și Bâstroe asupra deltei românești.

• Asta ar fi trebuit să facă institutele de cercetare din România, specializate, să vadă cum, la condiții minime istorice, ce impact au aceste lucrări.
• În 2023 se anticipa, se estima că la astfel de condiții istorice partea de nord a Deltei Dunării va rămâne fără apă. De fapt, de asta a izbucnit și tot scandalul cu Bâstroe, în 2004.
• Acum am ajuns la acele condiții istorice despre care se vorbea și vedem că Delta Dunării nu are apă.

Nu pot spune cât de mult va fi afectată biodiversitatea, dar – dacă vorbim doar despre pește – peștii s-au retras în niște ochiuri de apă, peștele nu mai are unde să se refugieze, dacă era multă apă se retrăgea în stuf, era greu de prins, de păsări sau de pescari.

Peștele se concentrează, acum, în acele ochiuri de apă care au mai rămas, este extrem de vulnerabil, atât din cauza pescarilor, cât și din cauza păsărilor, pelicani, cormorani etc, care trebuie să se hrănească”, a încheiat Virgil Munteanu, fost guvernator al Deltei Dunării, în exclusivitate pentru Gândul.

O dispută de 20 de ani

Potrivit Ministerului Afacerilor Externe (MAE) al României, autoritățile ucrainene au inițiat – pe data de 11 mai 2004 – mai multe lucrări hidrotehnice în vederea realizării, pe Brațele Chilia şi Bâstroe ale Dunării, a unui canal care să ofere navelor maritime o cale alternativă de acces la porturile Dunării de Jos.

• Proiectul ucrainean presupunea efectuarea de lucrări considerabile de dragaj pe Braţul Bâstroe, aflat în întregime pe teritoriul Ucrainei, crearea unui dig de protecție a gurii Canalul Bâstroe și lucrări de dragaj în mai multe puncte critice pe Brațul Chilia, care formează frontiera dintre România și Ucraina.
• În anul 2006, proiectul a fost oprit în urma intervenției forurilor internaționale, care au recunoscut că lucrările începute de Ucraina vor afecta iremediabil mediul înconjurător, respectiv Delta Dunării.

Măsurătorile Ministerului Transporturilor au confirmat că adâncimea Canalului Bâstroe a ajuns la 7 metri, după dragajele făcute de Ucraina.

În anul 2023, Ministerul Mediului din România a anunțat că Ucraina poate continua lucrările la canalul navigabil dintre cele două țări, dar cu condiția ca proiectul să respecte prevederile de protecție a mediului.