Video EXCLUSIV Nouă morţi descoperiţi într-o groapă comună din Caransebeş, în spatele unui fost sediu al Securităţii: unul din ei, aruncat pe burtă, cu mîinile legate la spate

La Caransebeş, în plin centrul oraşului, nu departe de parc, ascunsă privirilor, se află o curte interioară, în spatele Cercului Militar. În acest loc, din care se aude tumultul oraşului, am descoperit în ultimele două zile, alături de colegii mei arheologi de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din cadrul ”Fundaţiei ”Doina Cornea” nouă victime ale terorii şi torturii Securităţii anilor ’50.

14686 afișări

Dacă şi-a închipuit cineva că o să renunţ la căutarea şi găsirea victimelor comunismului numai pentru că aşa vrea ”statul”, s-a înşelat. Şi prima, şi a doua oară am înfiinţat Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului, în cadrul unor entităţi non-guvernamentale: de astă dată, în cadrul onorantei Fundaţii ”Doina Cornea”, al cărei preşedinte e Leontin Iuhas, fiul acesteia (şi vicepreşedinte am fost ales eu). Leontin este prezent pentru prima oară în viaţa lui alături de noi,  la asemenea cercetări în căutarea victimelor comunismului, pe care Fundaţia le finaţează, prin colecte publice. Prin el, şi mama sa, Doina Cornea, ne veghează.

 

Scena crimei – întregul Banat

În acest an am fost din nou ajutaţi, de la persoane juridice, precum Fundaţia Mînăstirii ”Sf. Prooroc Ilie” din Bocşa (vezi mai jos), pînă la persoane fizice (doctorul american de origine română Cristian Răchitean, Ion Stepanescu, Ioan Cojocaru, directorul Casei de Cultură din Caransebeş), banateanul Hans Schaser, stabilit de mulţi ani în Germania, ori mulţi anonimi, cei care au donat cîte o sută-două de lei la Fundaţia Doina Cornea ”pentru săpături”. Graţie lor, am putut relua investigaţiile la Caransebeş, unde suprizele ascunse în pămînt au fost mari.

Am săpat, ca şi în 2019, cu ajutorul unui miniescavator închiriat cu ora, o secţiune de 10 metri lungime şi lată pe doi, paralelă cu aceea deschisă cu doi ani în urmă, pe latura de sud a blocului ”cadrelor militare”, construt în 1975. La vremea respectivă, arheologul Richard Petrovski a găsit oseminte umane, dar la cererea Miliţiei şi-a ţinut gura: mormintele nu erau medievale, aşa cum bănuise, ci dintr-un alt Ev Mediu – cel al anilor ’50. Informaţiile domnului Petrovski ne-au dat posibilitatea să descoperim, aşa cum povesteşte şeful echipei de arheolgi, Gheorghe Petrov, în interviul acordat în exclusivitate MEDIAFAX, victimele Securităţii, îngropate nu departe de locul în care şi-au aflat sfîrşitul – sediul Comandamentului Unic al MAI din Caransebeş.

Comandamentul Unic, care reunea unităţi operative ale Securităţii, Miliţiei şi din Trupele de Securitate a fost stabilit, prin ordin transmis telegrafic de către generalul Pintilie Gheorghe către colonelul Coloman Ambruş, şeful Regiunii Timişoara a Securităţii Poporulu: ”Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului. Cabinet Director, Nr.11.816/21 ianuarie 1949. Vă facem cunoscut că, începînd cu ziua de 22 ianuare 1949, se formează în oraşul Caransebeş un Comandament Unic. În faţa acestui Comandament Unic se pun o serie de sarcini, pe care D-ta, Tov.Ambruş, le cunoşti de cînd s-a discutat la Bucureşti, sarcini ce revin atît trupelor Jandarmeriei MAI (ulterior truoele de Securitate – n.n.), cît şi organelor de Securitate”. 

Întreaga zonă a Banatului sudic a fost împînzită de trupe, care au împînzit satele, au arestat mii de oameni, bănuţi că-i sprijnă pe ”partizani” şi mai apoi au deportat, în noaptea de Rusalii a anului 1951, aproape 50.000 de ţărani bănăţeni. Ordinul citat, pe care l-am găsit în arhivele fostei Securităţi, mai arăta: ”Tovarăşul General Ion Bejenaru, Comandantul zonei, va aduce un plan de acţiune pe care va trebui să-l prelucraţi împreună. Comandamentul Unic este organul care conduce întreaga operaţiune de pe teritoriul fixat. Nici o operaţiune nu va putea fi luată, atît de organele de Securitate, cît şi de celelalte organe fără să ştie una de cealaltă, atît în ce priveşte operaţiunile pentru prinderea bandelor teroriste, cît şi a celor de evacuare a chiaburilor, a deblocaţilor, a elementelor suspecte”. Se prefigura astfel începutul deportărilor masive, din anul 1951.

Ordinul mai stabilea: ”În ceea ce priveşte colaborarea dintre organele componente ale Comandamentului Unic, aceasta trebuie să fie cît mai strînsă, o înţelegere cît mai deplină , pentru ca nu cumva să se execute operaţiuni grăbite, care să dea greş sau să producă în sînul populaţiei agitaţii contra organelor ce execută aceste operaţiuni, datorită acestor lipsuri. De felul cum vă veţi îndeplini sarcinile trasate depinde rezultatul operaţiunilor, iar reuşita lor nu va avea decît să ridice prestigiul Securităţii, bastionul înaintat, apărătorul libertăţilor clasei muncitoare din RPR, care luptă pentru făurirea cu un ceas mai devreme a societăţii socialiste. General Locotenent de Securitate, Pintilie Gheorge”.

 

Alte crime, aceeaşi criminali

La Caransebeş s-a realizat, în urma acestui ordin, începînd din ianuarie 1949, o amplă concentrare de forţe represive. Cu ocazia operaţiunilor militare desfăşurate în zona de acţiune a Comandamentului Unic Caransebeş, de a cărui coordonare directă se ocupa chiar şeful Securităii, generalul Pintilie Gheorghe, s-au efecutuat peste 1.000 de arestări, dintre care aproximativ o zecime erau mebmbri capturaţi vii ai grupurilor de rezistenţă din munţi, sau fugari izolaţi.

Deşi numele multora dintre ei apare în rapoartele Comandamentului Unic Caransebeş către Serviciul Bande al Securităţii, ei nu se mai regăsesc în registrele penitenciare ale perioadei, cu evidenţa persoanelor condamnate la moarte sau la diferite pedepse cu închisoarea. Foarte probabil, unii din cei 21 de morţi găsiţi de noi în centrul oraşului Caransebeş, în spatele clădirii care adăpostise Comandamentul Unic al MAI sînt unii dintre ei. Proveneau probabil din toată zona Banatului de sud, transformat de acest Comandament într-o imensă scenă a crimei.

Dacă victimele sînt anonime, cel puţin pînă la finalizarea anchetei penale, condusă de procurorul miliar colonel Radu Ilina, cu care am colaborat excellent, ca şi acum doi ani, numele unora dintre călăii lor le cunosc. Le-am şi pus la dispoziţia colonelului Ilina. Din Comandamentul Unic Caransebeş făceau parte maiorii Dicescu, Rizescu, Kling Zoltan, Irinca Ion, Hauberger Vasile, Teodorescu Marcel din Securitate, ide la Trupe şi Miliţie lt.col. Olteanu Gheorghe, maiorul Corpaciu Pamfil, căpitanii Corciova Ion, Lăcătuş Ion, Chioreanu Ion, Hamza Petru, Mihăilescu V. Gheorghe, Sabău N. Ştefan, Trandaf Narcis, Rednic Vasile (detaşat la Caransebeş, după ce se remarcase în Bihor, unde a împuşcat 7 partizani).

Am mai găsit în arhivele fostului Comandament Unic Banat al MAI numele a nouăsprezece tineri ofţeri şi subofiţeri de la Securitate, Trupe de Securitate şi Miliţie (pe care le- pus la dispoziţia Parchetului Miltar) care ”s-au remarcat în muncă”, adică în arestările la miez de noapte ale ţăranilor bănuiţi că i-ar sprijini pe partizani, în schingiurirea pînă la moarte sau împuşcarea unora dintre ei, ca şi deportarea ţăranilor bănăţeni în Bărăgan, din 1951.

Sînt crime care acum nu mai se citesc, doar pe hîrtie. Se citesc în găvanele goale,ale morţilor, pe care i-am găsit în acest an şi la Caransebeş, le vom mai găsi şi la Periprava, cît şi în alte locuri în care vom mai căuta, cu sprijinul tuturor celor care donează cîte o sută de lei ”pentru săpături”, la Fundaţia ”Doina Cornea”. Simt mulţumirea acestor morţi, că au fost găsiţi şi că istoria lor, pe care comunismul şi post-comunismul (”liberal”!) caută să o împiedice să vadă lumina, face totuşi primul pas spre ea şi spre buna rînduială a lucrurilor, în care crima e crimă şi vinovăţia ei nu poate fi ştearsă sau ascunsă.

 

Căutarea victimelor comunismului, scoasă din lege tocmai cînd ”dreapta” vine la putere

Cei nouă morţi se adaugă altor 12, descoperiţi într-o campanie anterioară, desfăşurată în 2019, cînd atît eu, cît şi Gheorghe Petrov, şeful echipei de arheologi (compusă din Gabriel Rustoiu, Horaţiu Groza şi Paul Scrobotă), mai lucram încă la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. La începutul anului trecut, noua conducere instalată la cîrma IICCMER nu numai că a ”scăpat” de noi, dar în numele ”corectitudinii politice” a primit şi executat dispoziţia (de la Cotroceni, după cum am înţeles din ”sursele” mele de la cel mai înalt nivel, din palatul Victoria), ca în cadrul instituţiei să nu se mai desfăşoare investigaţii, în căutarea victimelor comunismului.

Cercetările pe care le-am iniţiat în 2006, după ce am fondat Institutul de investigare a Crimelor Comunismului au deranjau pe mulţi, de-a lungul anilor. În primul rînd, pe securişti, care n-au tăria să-şi privească victimele în găvanele ochilor. Apoi, pe politicienii din siajul lor, ori pe cei care-i ascultă. Şi nu în ultimul rînd, pe cei care consideră crimele comunismului drept o concurenţă ”incorectă politic” la adresa Holocaustului. Aşa s-a făcut că am trăit regretul să văd că, de cîte ori ”dreapta” ajunge la putere, aceste cercetări de descoperire a victimelor comunismului sînt scoase din sfera preocupărilor statului, chiar de politicienii care se revendică urmaşi ai unui partid istoric, cel liberal, ai cărui lideri au sfîrşit în temniţele comuniste.

Primul a făcut-o Traian Băsescu, la doi ani de la ”condamnarea comunismului”. Al doilea este Klaus Iohannis, care după ce şi-a instalat ”guvernul său” şi-a mutat şi fosta consilieră Alexandra Toader de la CNSAS la IICCMER; la o lună de la operaţiune, eu şi Petrov am fost puşi oe liber, iar programul de arheologie a victimelor comunismului a fost sistat, exact ca în vremea lui Băsescu.

 

 

 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici