FOCUS: Paştele din acest an, sărbătorit în aceeaşi zi de ortodocşi, catolici şi protestanţi

Paştele din acest an va fi sărbătorit în aceeaşi zi de ortodocşi, catolici şi protestanţi, 4 aprilie fiind totodată cea mai timpurie dată la care se poate prăznui cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii.

336 afișări
Imaginea articolului FOCUS: Paştele din acest an, sărbătorit în aceeaşi zi de ortodocşi, catolici şi protestanţi

Paştele din acest an, sărbătorit în aceeaşi zi de ortodocşi, catolici şi protestanţi (Imagine: Ana Poenariu/Mediafax Foto)

Termenul ebraic de Paşti (Pesah) a trecut în vocabularul creştin pentru că patimile, moartea şi Învierea Domnului au coincis cu Paştile evreilor din anul 33. Obiectul sau motivul Paştilor creştine este însă cu totul altul decât al Paştilor evreilor, între vechea sărbătoare iudaică şi cea creştină nefiind altă legătură decât una de nume şi de coincidenţă cronologică.

Cuvântul Pesah (trecere) este moştenit de evrei de la egipteni, dar provine în limba română din forma bizantino-latină Paschae. Evreii numeau Paşti (Pascha) sau praznicul azimilor sărbatoarea lor anuală, în amintirea trecerii prin Marea Roşie şi a eliberării lor din robia Egiptului, care se prăznuia la 14 Nisan (aprilie) şi coincidea cu prima lună plină de după echinocţiul de primăvară.

Numirea de Paşti a fost aplicată de primii creştini comemorării anuale a Cinei celei de taina, care avea loc în seara de 13 Nisan sau în Joia dinaintea Duminicii Învierii. Ea constă dintr-o masă rituală, care imită Cina la care au participat apostolii şi Hristos, fiind însoţită de serviciul Sfintei Împărtăşii. La primii creşini, recrutaţi dintre evrei, această celebrare a Cinei se substituia vechii mese pascale evreieşti din seara zilei de 14 Nisan, masa care, la început, purta, doar ea, denumirea de Paşti în sensul propriu al cuvântului. Şi precum la evrei această numire s-a aplicat mai târziu la întreaga sărbătoare a azimilor, care ţinea şapte zile (14 Nisan seara - 21 Nisan seara), tot aşa şi la creştini ea a trecut de la comemorarea Sfintei Cine la aceea a morţii şi a Învierii Domnului.

Mai târziu, în primele trei-patru veacuri se vor prăznui Paştile Crucii (comemorarea Patimilor lui Hristos) şi Paştile Învierii (sărbătorirea Învierii Domnului). Pentru că agapele creştine întrerupeau postul ce se ţinea înainte de sărbătorirea Învierii (astăzi Postul Mare), comemorarea Cinei de taină prin mesele rituale din seara zilei de 13 Nisan a fost treptat înlăturată. Cina domnească se prăznuieşte în prezent în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, dar diferit de modul în care o serbau primii creştini.

Dacă Paştile a fost prăznuit încă de la început de toată lumea creştină, au existat, totuşi, în Biserica veche, mari diferenţe regionale în ceea ce priveşte data sărbătoririi. Aceste diferenţe cu privire la data serbării Paştilor au dat naştere la serioase discuţii şi controverse. Din această cauză, o primă uniformizare a datei serbării Paştilor s-a încercat să se introducă în toată lumea creştină la Sinodul I ecumenic.

Părinţii acestui Sinod au adoptat practica cea mai generală, bazată pe calculul datei Paştilor la Alexandria, stabilind că Paştile se va serba totdeauna duminica. Această duminică a fost stabilită cea imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară, asta pentru că aşa calculau şi iudeii data Paştelui lor, de care era legată data Paştilor creştine. Atunci când 14 Nisan sau prima lună plină de după echinocţiul de primăvară cade duminica, Paştile va fi serbat în duminica următoare, pentru a nu se serba odată cu Paştile iudeilor, dar nici înaintea acestuia.

Sinodul de la Niceea a mai stabilit că data Paştilor din fiecare an va fi calculată din vreme de către Patriarhia din Alexandria, unde ştiinţa astronomiei era în floare, iar aceasta o va comunica, la timp, şi celorlalte Biserici creştine.

Din pricina echinocţiului de primăvară, care nu era fixat pretutindeni la aceeaşi dată, dar şi a imperfecţiunilor legate de calculul astronomic al vechiului calendar iulian, nici după Sinodul din Niceea n-au încetat deosebirile între diferitele regiuni ale lumii creştine în ceea ce priveşte data serbării Paştilor.

Pe de o parte, luna plină de după echinocţiul de primăvară face ca data Paştilor să varieze în fiecare an, căci luna plină pascală apare pe cer în unii ani mai aproape de echinocţiu, în alţii mai departe de el. Din această cauză, data Paştilor poate varia într-un interval de 35 de zile, între 22 martie şi 25 aprilie.

Pe de altă parte, calendarul iulian, adoptat de romani, făcea ca între anul calendaristic şi cel astronomic să existe o diferenţă (ce se cumula de la an la an) de 11 minute şi 14 secunde. Papa Grigorie al XIII-lea, la sugestia unor astronomi ai vremii, a îndreptat în 24 februarie 1582 calendarul, suprimând cele 10 zile cu care rămăsese în urmă anul calendaristic (5-14 octombrie) şi restabilind echinocţiul de primăvară la 21 martie. Calendarul gregorian a fost acceptat apoi, treptat, de toate ţările occidentale.

Biserica Ortodoxă Română l-a adoptat în 1924 (de unde celebrarea Naşterii Domnului - Crăciunul, 25 decembrie, în aceeaşi zi a anului calendarisitic), după ce statul român îl adoptase deja din anul 1919.

Creştinătatea ortodoxă s-a împărţit în două, începând cu anul 1924, în ceea ce priveşte data sărbătoririi Paştilor. Astfel, bisericile rămase la calendarul neîndreptat (numite şi stiliste sau de stil vechi) au continuat să serbeze Paştile după calendarul iulian, pe când bisericile care au adoptat calendarul îndreptat au sărbătorit câţiva ani (între 1924-1927) Paştile pe stilul nou (în general la aceleaşi date cu apusenii).

Ca să se înlăture însă dezacordul dintre diferitele Biserici ortodoxe şi pentru a se stabili unanimitate în toată Ortodoxia - cel puţin în ceea ce priveşte data celei mai mari sărbători creştine - bisericile care au adoptat calendarul îndreptat au stabilit, începând cu anul 1927, prin consens general, ca Paştile să fie prăznuit în toată creştinătatea ortodoxă după Pascalia stilului vechi, adică odată cu bisericile rămase la calendarul neîndreptat.

Dar, deşi toţi credincioşii sărbătoresc Învierea în aceeaşi duminică, evenimentul este marcat diferit în cele două calendare întrebuinţate azi în creştinătatea ortodoxă, din pricina celor 13 zile cu care calendarul neîndreptat a rămas în urmă faţă de cel îndreptat. Dacă, de exemplu, Paştile cade la 22 martie pe stil vechi, acea zi corespunde în calendarul îndreptat cu 4 aprilie. De aceea, în actuala situaţie, Bisericile ortodoxe care au adoptat reforma calendaristică din 1924 (între care şi cea română) serbează de fapt Paştile între 4 aprilie, data cea mai timpurie şi 8 mai, data cea mai târzie a Paştilor.

Paştele a fost sărbătorit în aceeaşi zi de catolici şi de ortodocşi în 2004 - 11 aprilie şi în 2007 - 8 aprilie. Ortodocşii şi catolicii vor mai serba împreună Paştele atât în acest an, pe 4 aprilie, cât şi în 2011- 24 aprilie, 2014 - 20 aprilie, 2017 -16 aprilie şi în 2025 - 20 aprilie.

În schimb, diferenţe de patru sau chiar cinci săptămâni între Paştele catolic sau protestant şi cel ortodox sunt mai rare - în 2008 (23 martie - 27 aprilie), 2013, 2016, 2021 şi 2024.

Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB) spunea în urmă cu un deceniu că problema serbării Paştilor în aceeaşi zi nu poate fi rezolvată decât prin aplicarea fidelă a principiului formulat de Sinodul I Ecumenic din 325 cu privire la data pascală.

Thomas Fritzgerald, preot ortodox şi director al Unităţii I din cadrul CEB, consideră că deosebirile privind data Paştilor constituie "un scandal intern" pentru religia creştină şi de aceea trebuie continuate demersurile pentru rezolvare: "Nu este deloc uşor, însă cel puţin există o sensibilizare în legătură cu această problema. Este preferabil să avem o celebrare unică a Învierii Domnului, marea sărbătoare a Bisericii, sărbătoare a reconcilierii şi unităţii, decât să avem mai multe date pentru acelaşi eveniment".

Dacă timpul celebrării unice pare să nu fi sosit încă, cel puţin calendarul pascal îi ajută pe catolici şi pe ortodocşi să se bucure împreună doi ani consecutiv de marea sărbătoare a Învierii.

Material de Elvira Gheorghiţă, elvira@mediafax.ro.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici