FOTO | Libertate după gratii: 600 de deţinuţi din penitenciarul din Timişoara lucrează în companii din oraş

Şase sute din cei aproximativ 1.000 de deţinuţi închişi la Penitenciarul “Popa Şapcă” din Timişoara lucrează în cadrul instituţiei sau în cele peste 50 de companii private cu care au fost semnate contracte, penitenciarul realizând, în acest fel, venituri de milioane de lei anual.

2238 afișări
Imaginea articolului FOTO | Libertate după gratii: 600 de deţinuţi din penitenciarul din Timişoara lucrează în companii din oraş

FOTO | Libertate după gratii: 600 de deţinuţi din penitenciarul din Timişoara lucrează în companii din oraş

Potrivit reprezentanţilor Penitenciarului “Popa Şapcă” din Timişoara, din numărul total de aproximativ o mie de deţinuţi, 600 lucrează. Două sute dintre aceştia sunt angajaţi în diferite companii din oraş, fără pază, iar restul lucrează în interiorul penitenciarului sau în exterior, dar sunt păziţi.

Deţinuţii care au un loc de muncă primesc cel puţin salariul minim pe economie, însă 60% din bani intră în conturile penitenciarului timişorean.

“Nici nu simt că-s în puşcărie. Este ca şi cum aş lucra în deplasare. Dorm, mănânc în penitenciar şi apoi merg la muncă”, spune Cristian Pancu, unul dintre deţinuţii din Penitenciarul din Timişoara.

Ciprian Pancu are 33 de ani şi se află după gratii de trei ani şi zece luni, iar de un an şi jumătate este angajat în afara penitenciarului. La început a lucrat “cu pază”, iar apoi, în urma unor evaluări, a fost trimis la muncă singur. Acum lucrează în trei schimburi într-o fabrică din Timişoara în care sigilează cutii. Cel mai mult spune că se bucură că are libertate, deşi este “în detenţie”, iar în fabrică, nimeni nu strigă după el “puşcăriaşule”.

“Nu-i nici greu, dar nici uşor în fabrica în care lucrez. Este bine că ai mai multă libertate. Îmi iau telefonul mobil, banii de la poartă şi merg la muncă, mă întorc singur. La lucru, oamenii se comportă civilizat, nu strigă nimeni după noi puşcăriaşule, ci colegul. Suntem 40 de deţinuţi care lucrăm în fabrică, iar colegii ştiu asta. Banii pe care-i primim sunt acceptabili, ne facem capriciile. Fumez şi ţigările mă omoară. Ne limităm, un pachet la zi ajunge, şi aşa e mult, nu ştiu cum să le reduc”, povesteşte Ciprian Pancu.

“Am solicitat Timişoara pentru că ai unde să lucrezi”

Un alt deţinut închis la penitenciarul din Timişoara care lucrează este Traian Maghiar, de 53 de ani. Acesta a solicitat să fie transferat în capitala Banatului pentru a-şi ispăşi pedeapsa după ce a aflat că aici sunt locuri de muncă.

Traian se află după gratii de trei ani şi şapte luni, pentru “întocmirea unor contracte de credit bancar în mod fraudulos”. În total, are de ispăşit o pedeapsă de şase ani şi patru luni.

Din decembrie 2016, Traian este închis la penitenciarul din Timişoara, iar după două săptămâni, a început să lucreze.

“Aveam alternativa Satu Mare, dar am solicitat să fiu transferat la Timişoara, pentru că aş fi avut un loc de muncă, ştiam că nu sunt probleme din acest punct de vedere. Pentru început, am lucrat timp de două luni la grădina penitenciarului, apoi mi s-a schimbat regimul de executare din semideschis în deschis şi am început să lucrez la o firmă, fără pază. Merg singur la lucru. Administraţia penitenciarului a considerat că poate să aibă încredere în mine, că nu mă duc teleleu, cum auzi la televizor că fac unii oameni inconştienţi”, povesteşte Traian Maghiar.

Bărbatul spune că ideea de a putea ieşi din penitenciar pentru a merge la muncă îl “umanizează”.

„Practic, sunt liber. Ce poate fi mai bine decât faptul că pot să ies din penitenciar. Ăsta a fost primul şoc pentru mine. La Oradea, fiind un penitenciar foarte închis, nu aveai contact nici măcar cu iarba. Ori când am venit aici, era altceva. Transferul unui om de la un regim restrictiv la o libertate, chiar şi supravegheată, este de foarte bun augur. Te umanizează. Am primit încredere din partea celor din penitenciar. Să ştiţi că nu toţi cei din penitenciar sunt canibali, mai sunt şi oameni normali care, la un moment dat, au avut o scăpare, o nereuşită şi e un lucru bun să-i acorzi încredere, să-i acorzi a doua şansă”, a mai spus Traian Maghiar.

Mai mult, bărbatul povesteşte că munca în afara penitenciarului îl face să se simtă că este în societate.

“Colegii nu ne privesc ca pe nişte deţinuţi şi asta îţi dă un sentiment de reuşită, că atunci când ieşi nu se vor uita la tine ca la urs. Îţi dă o încredere în tine care te ajută foarte mult. Aici sunt oameni care chiar vor să fie utili lor şi societăţii”, este de părere Traian.

“Nu te simţi marginalizat”

Şi Florin Vişoi, de 44 de ani, se numără printre deţinuţii care au solicitat transferul la Timişoara, auzind că sunt locuri de muncă oferite puşcăriaşilor. Bărbatul este din Gorj şi a fost condamnat la un an şi şase luni, pentru abandon familial, după ce nu a mai plătiti pensia alimentarră.

Este la penitenciarul din Timişoara de la începutul acestui an şi a început să lucreze încă din primele zile, la început, la grădina penitenciarului, având un regim de executare semideschis, iar apoi la o firmă de construcţii, după ce i s-a schimbat regimul în deschis.

“Am dorit să execut pedeapsa aici pentru că şi concubina mea este din Timişoara şi am ştiut de la prieteni întemniţaţi la Gorj că e o problemă în ceea ce priveşte locurile de muncă. Nu regret că fac pedeapsa aici, lucrez opt ore, într-un singur schimb, fără pază. Mă simt 60 – 70% liber, pentru că sunt în societate. Poţi socializa, poţi comunica cu civilii, nu te simţi marginalizat, nu face nimeni diferenţă pentru că tu eşti deţinut şi asta dă bine pentru reabilitarea noastră. Nu sunt multe penitenciare care ne pot oferi această şansă”, povesteşte Florin Vişoi.

Bărbatul spune că după ce va fi eliberat, pleacă în Danemarca, unde a şi lucrat tot în domeniul construcţiilor, înainte de a fi închis.

Penitenciarul Timişoara a încheiat parteneriate cu zeci de firme

Despina Guleş, psiholog în cadrul Penitenciarului “Popa Şapcă” din Timişoara, spune că deţinuţii care lucrează, indiferent că este vorba de cei care sunt păziţi sau nu, trec mai înainte printr-o comisie de muncă.

“În primul rând, trebuie să fie apţi din punct de vedere medical, trebuie să-şi dorească să lucreze, iar locurile de muncă sunt oferite în funcţie de pregătirea pe care o au. Sunt deţinuţi care n-au lucrat niciodată până să ajungă la penitenciar şi văd ce înseamnă să lucrezi după un program fix, să ai o normă de făcut”, a afirmat Despina Guleş.

Potrivit reprezentanţilor penitenciarului din Timişoara, în acest an au fost încheiate 54 de contracte cu diferite firme, în care deţinuţii pot lucra, plus două de voluntariat. În ceea ce priveşte salariile, un deţinut primeşte cel puţin minimul pe economie. 60% din bani revin penitenciarului, iar 40% deţinutului. Însă, acesta poate utiliza 90% din sumă, restul de 10% intrând într-un cont bancar, iar banii vor putea fi folosiţi după ce deţinutul va fi eliberat.

“Faptul că lucrează îi ajută foarte mult pe deţinuţi să se rupă de acest mediu. Este greu pentru ei să fie închişi, sunt oameni. Este important pentru ei că au contact cu societatea, contează pentru ei că pot ieşi în afara zidurilor. Îi ajută mult la reintegrarea lor, pentru că sunt investiţi cu încredere, sunt responsabilizaţi”, explică psihologul Despina Guleş.

Doar anul trecut, Penitenciarului “Popa Şapcă” din Timişoara a realizat venituri proprii de aproape şase milioane de lei, iar în acest an de 4,6 milioane de lei. Cea mai mare parte a veniturilor încasate a fost în urma contractelor de prestări servcii cu companiile partenere în care lucrează deţinuţii.

Conform legii, deţinuţii care sunt angajaţi beneficiază şi de reducerea pedepsei. Astfel, în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră patru zile executate pentru trei zile de muncă, iar în cazul muncii neremunerate, se consideră trei zile executate pentru două zile de muncă.

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici