Istoricul Marius Oprea: Nu mi-e frică de coronavirus. M-am obişnuit demult cu chipul morţii

  • storicul Marius Oprea a explicat, pe Facebook, că nu îi este frică de coronavirus pentru că „în anii de căutări ai poporului pierdut m-am obişnuit demult cu chipul morţii”.
  • El a precizat că isteria mediatică care s-a creat este „un dans al morţii care-şi fâlfâie straiele pe lângă noi”.
  • Redăm integral comentariul lui Marius Oprea, postat joi pe reţeaua de socializare:
783 afişări
Imaginea articolului Istoricul Marius Oprea: Nu mi-e frică de coronavirus. M-am obişnuit demult cu chipul morţii

Istoricul Marius Oprea: Nu mi-e frică de coronavirus. M-am obişnuit demult cu chipul morţii

„De ce nu mi-e frică de coronavirus"

Trăiesc într-o stare de reverie, amestecată cu o înfrigurată aşteptare. Ca atunci cînd, de vederea osemintelor unui mort pe care îl căutam de multe zile, mă mai despărţea un vîrf de hîrleţ. Am avut astăzi (joi - n.r.), la Museikon (Alba Iulia) ocazia să-mi văd, adunate laolaltă, lucrările mele dedicate «poporului pierdut», morţilor comunismului, acelora pe care i-am găsit, dar şi acelora mult mai mulţi care mă aşteaptă. După ce transmiterea live pe internet a prezentării expoziţiei a luat sfîrşit, m-am gîndit la lucrări şi la singurătatea lor – închise într-un muzeu, neputînd fi văzute îndeaproape, dar care vor fi curînd postate, una cîte una, pe pagina de web Museikon, odată cu un film-panoramă a expoziţiei. În mod paradoxal, departe de oameni, lucrările mele îşi vor transmite mesajul lor către oameni. Rugăciunea mea pentru cei morţi, care a însoţit fiecare piesă la care am lucrat şi care conţine dealtfel, în mai toate cazurile, cîte ceva găsit în proximitatea unui mort (cuie, bucăţele de lemn din lăzile în care victimele de la Aiud sau Periprava au fost aruncate şi multe alte artefacte) va fi astfel ascultată.

A fost straniu să vorbesc despre lucrările şi căutările mele într-o sală fără public, numai în faţa unei camere video, alături de Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului Naţional al Unirii, de Ana Dumitran, directoarea de la Museikon şi de criticul de artă Luiza Barcan, prieteni care m-au ajutat enorm (trebuie să-l meţionez şi pe Ionuţ Oprea, curatorul expoziţiei, atît de inspirat în aşezarea pieselor). Prieteni la care ţin enorm, cunoscîndu-i, cu excepţia lui Ionuţ, de mulţi ani. Ei sînt cei care m-au ajutat să arăt semenilor cîteva semne din cele pe care le-am găsit – ale poporului nostru pierdut şi regăsit, martirii care şi-au păstrat coloana vertebrală neatinsă şi în mormînt. Gabi a fost chiar alături de mine în descoperirea lor.

Toate aceste întîmplări prin care am trecut azi, ca în toate zilele în care am fost plecat alături de alţi prieteni ai mei în căutarea morţilor comunismului, pe mine m ă ţin acum departe de spaima care strînge din ce în ce mai tare în chingile ei celălalt popor, poporul din supermarket. Mărturisesc că nu mi-e frică de coronavirus. Asta a fost concluzia cu care am plecat de la Museikon, lăsînd închise în linişte şi penumbră, ca într-o criptă, lucrările mele – nu numai că nu s-a putut ţine un vernisaj, dar muzeul se şi închide publicului, de mîine, cu «poporul pierdut» înăuntru.

Nu mi-e frică, pentru că în anii de căutări ai poporului pierdut m-am obişnuit demult cu chipul morţii. Am lucrat de multe ori privind-o în ochi, în vreme ce-i scoteam din pămînt, os cu os, o victimă după alta. Vreme de paisprezece ani. Pentru mine, pentru prietenii mei arheologi Gabi Rustoiu, Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza, această isterie mediatică pe care o vedem la televizor şi poate o să o vedem curînd coborîtă în stradă este mai degrabă un spectacol, un dans al morţii care-şi fîlfîie straiele pe lîngă noi, decît ceva ce ne poate frînge.

Mie, întîmplările trăite şi faptele aflate în aceşti paisprezece ani de căutări ale victimelor comunismului mi-au dat convingerea fermă că românii sînt un popor de supravieţuitori. Am supravieţuit la 45 de ani de crimă, umilinţe şi frică în comunism. La un deceniu furat de Iliescu. La alt deceniu batjocorit de Băsescu. Ani pe lîngă care un virus, fie el şi încoronat, nu poate fi decît un fleac. Un incident de parcus, care trece, dacă ai grijă de tine şi de ceilalţi în aceeaşi măsură şi-ţi păstrezi capul tău pe umerii tăi, neîntorcîndu-l într-una, ca să priveşti cum s-a dezlănţuit în jur dansul macabru şi isteric al morţii. Dar nu al morţii aşa cum o cunoaştem noi, ci al morţii de frică, care e într-un fel mai rea ca moartea adevărată, pe care o ştim. Ea ucide sufletul”, conchide istoricul.

Un număr de 48 de persoane sunt infectate cu noul tip de coronavirus, la nivel naţional. Noul caz este o femeie de 20 de ani din Bucureşti, care a intrat în contact indirect cu ofiţerul în rezervă al MAI, confirmat cu COVID-19, anunţă, joi, Grupul de Comunicare Strategică (GCS).

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici