Petre Roman, martor în dosarul Sterling, susţine că proiectul iniţiat de el respecta normele legale

Fostul prim-ministru Petre Roman a fost audiat miercuri la Parchetul instanţei supreme, în calitate de martor în dosarul Sterling, acesta arătând că acest proiect iniţiat în vremea sa a respectat toate normele legale şi avea la bază legi în vigoare la acea vreme.

174 afişări
Imaginea articolului Petre Roman, martor în dosarul Sterling, susţine că proiectul iniţiat de el respecta normele legale

Petre Roman, martor în dosarul Sterling, susţine că proiectul iniţiat de el respecta normele legale (Imagine: Catalin Lupasteanu/Mediafax Foto)

Fostul premier a fost citat de procurori pentru a da detalii cu privire la două Hotărâri emise în 1990 şi 1991, când era şeful Executivului, care au stat la baza contractului Sterling, completat cu un act adiţional aprobat prin HG în timpul Guvernării Tăriceanu.

La ieşirea de la audieri, Petre Roman a spus reporterilor că el nu poate face referiri la momentul demarării contractului Sterling, "pentru că acţiunea propriu-zisă a demarat decât după ce eu nu mai era prim ministru".

Întrebat în legătură cu profitabilitatea acestei afaceri pentru România, Roman a arătat că "nu a fost o afacere deloc păguboasă, numai că, din păcate, nu s-a mai încheiat propriu-zis" în sensul în care el a iniţiat-o.

Chestionat cu privire la obiectivele acţiunii demarate de el în anii '90, Roman a arătat: "Acţiunea era pentru explorare şi, eventual, exploatarea şi împărţirea producţiei rezultate între investitori şi Guvernul României, caz în care împărţirea era 45%-55%, ceea ce era să zicem foarte rezonabil".

"Dar nu despre asta e vorba, procurorii sunt interes aţi despre calitatea juridică. Dacă am respectat la acel moment reglementările juridice, iar din punctul ăsta de vedere lucrurile cred că sunt clare, pentru că atunci am operat după principiul că ne bizuim pe acele reglementări juridice care sunt existente, toate astea în absenţa unor reglementări noi, pentru că, la acel moment, abia porneam la drum, caz pentru care ne-am bizuit pe reglementări ce existau, precum chiar Legea petrolului din 1940, sau aşa ceva", a explicat Roman.

Întrebat dacă are idee măcar formal despre cantitatea de resursă existentă care ar fi putut fi exploatată în dauna României, Roman a precizat că nu ştie precis despre ce cantitate de zăcământ este vorba.

În ceea ce priveşte o eventuală subminare a economiei naţionale prin "afacerea Sterling", Petre Roman a arătat că nu poate fi vorba despre aşa ceva, deoarece "trebuia să fie un rezultat concret şi acest rezultat să fi fost preluat în mod ilegal".

Petre Roman a precizat şi contextul în care a fost întocmită Hotărârea de Guvern pe vremea când el era prim-ministru ce a stat la baza afacerii Sterling. "Intrasem atunci într-o perioadă cu importurile de petrol tot mai scumpe, pentru că nu mai eram în CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc - nr.). Aveam o enormă capacitate de rafinare, absolut absurdă, nu aveam suficient petrol, iar zăcămintele noastre nu puteau fi eventual valorificate decât cu tehnologii de vârf, care lipseau atunci. Ideea era să atragem investitori dispuşi să plătească şi să aducă tehnologii de vârf", a arătat Roman.

Întrebat dacă alte guverne, după plecarea sa, puteau stopa acest contract considerat păgubos, Roman a precizat că Hotărârea de Guvern emisă în vremea lui arăta "negru pe alb" că "niciun contract nu poate fi semnat fără ca să fie aprobat de Guvern". Acesta a arătat că, în perioada în care el a fost la Guvern, pe masa instituţiei "nu a mai ajuns nimic".

Roman a subliniat că singura problemă de competenţă a fiecărui guvern, după plecarea sa, era aceea că putea schimba redevenţa statului, astfel încât România să fie avantajată din acest contract. "Pentru a proteja interesul României, eu prevăzusem că niciun contract nu intră în funcţiune fără să fie aprobat mai întâi de Guvern. Aşa era iniţial, tocmai pentru a nu exista semne de întrebare. Ulterior, dacă s-a schimbat ceva, era voinţa acelor guverne", a afirmat Roman.

Întrebat dacă fostul premier Călin Popescu Tăriceanu ar fi greşit în legătură cu contractul Sterling, Petre Roman a declarat că nu poate emite o părere, pentru că nu a participat la întocmirea acestui contract şi pentru că nu deţine documentaţia respectivă. În schimb, el a arătat că "ceea ce trebuia continuat era ideea valorificării unor asemenea zăcăminte cu tehnologii superioare şi cu parteneri capabili, care în România nu există".

Roman a punctat că singura problemă unde intervine direct Guvernul este acolo unde fixează redevenţa statului, adică profitul pe care trebuie să-l obţină statul contractant, pentru că redevenţa se face în negociere directă cu partenerii respectivi şi pentru că, la acest moment, reprezentanţii statului trebuie să obţină cât mai mult în interesul lor.

Întrebat dacă cineva a fost pus în acest moment sub învinuire sau dacă are cunoştinţă în ce stadiu se află dosarul Sterling, Roman a precizat că nu poate oferi lămuriri, întrucât el a fost un simpu martor.

În august 2009, Guvernul, în urma unui raport al Corpului de control, a sesizat Parchetul Înaltei Curţi de Casaţei şi Justiţie cu privire la contractul de exploatare şi împărţire a producţiei pentru perimetrele XIII Pelican şi XV Midia, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent şi Sterling Resources Ltd., în calitate de concesionar.

Potrivit acestora, actul adiţional 11 la contract, care acordă Sterling drept de exploatare petrolieră, nu doar de explorare, a fost semnat de compania canadiană şi de ANRM cu un an şi 3 luni înainte de a se repune în Guvern în vederea aprobării prin hotarâre.

Concluziile raportului în cazul Sterling arată că înţelegerea cu compania canadiană a fost una de tip PSA (Production Sharing Agreement), prin care statul angajează un investitor să execute anumite lucrări în favoarea statului, pe riscul şi pe cheltuiala contractorului.

Termenul de explorare a fost prelungit succesiv, deoarece împlinirea acestuia permitea rezilierea contractului dacă o descoperire comercială nu intervenea până la împlinirea acestuia. Prima prelungire a termenului a avut loc cu patru luni înainte de împlinirea termenului iniţial de exploatare, de cinci ani.

"Contractul iniţial se referea numai la ţiţei brut, urmând ca eventualele descoperiri de gaze neasociate să conducă la negocieri separate. Ulterior şi aceste gaze sunt incluse în contract", au arătat sursele.

Cheltuielile iniţiale legate de pregătirea personalului au fost reduse treptat, de la 500.000 dolari la 50.000 dolari, iar o parte dintre aceste cheltuieli au reprezentat costuri legate de participarea unor persoane la diverse manifestari în Statele Unite sau participări ale ANRM la expoziţii, potrivit surselor.

Producţia de petrol era împărţită, conform contractului, între Rompetrol (45%) şi beneficiar (55%), iar în cazul în care se descopereau gaze naturale neasociate, părţile urmau să discute pentru dezvoltarea, prelucrarea, transportarea, utilizarea, dispunerea de aceste gaze sau vânzarea lor, împărţirea producţiei, termenii fiscali, durata dezvoltării şi producţiei, precum şi alţi termeni importanţi.

Perimetrele de explorare au fost reduse succesiv, fiind abandonate anumite suprafeţe, iar actele adiţionale au avut caracter nesecret, cu excepţia actului adiţional 11.

În actul adiţional 10 este menţionată disputa dintre România şi Ucraina cu privire la delimitarea platoului continental al Mării Negre, prin acesta convenindu-se la suspendarea perioadei iniţiale de exploatare începând cu 15 decembrie 2003, care expira la 30 septembrie 2004.

"Durata acordului petrolier şi perioada iniţială de explorare sunt mai mari decât cele ale contractului iniţial, iar actul adiţional 11 modifica natura contractului iniţial, din PSA în acord de concesiune", au afirmat sursele citate.

Ancheta Guvernului a mai relevat că modul de împărţire a producţiei era stabilit în mod diferit prin contractul iniţial din 1992, actul adiţional 1 şi acordul petrolier, ceea ce duce la un impact economic diferit al rezultatelor producţiei între Rompetrol /ANRM/buget de stat, pe de-o parte, şi beneficiar/Sterling, pe de altă parte.

Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a recunoscut jurisdicţia şi drepturile suverane ale României pentru o suprafaţă de platou continental şi zonă economică exclusivă de 9.700 de kmp, adică 79,34% din zona în dispută cu Ucraina.

Decizia Curţii a deschis discuţia despre exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi, în acest context, revenind în atenţia presei o hotărâre a Guvernului Tăriceanu, de la sfârşitul mandatului, care face referire la concesiunea unor perimetre din Marea Neagră către firma Sterling Resources.

Hotărârea 1446 a fost adoptată în 12 noiembrie 2008 şi este un act adiţional (actul adiţional 11) la contractul de exploatare şi împărţire a producţiei pentru perimetrele XIII Pelican şi XV Midia, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent şi Sterling Resources Ltd., în calitate de concesionar.

Documentul publicat în Monitorul Oficial este contrasemnat de şeful Cancelariei premierului din acea perioadă Dorin Marian, preşedintele ANRM Bogdan Găbudeanu, ministrul Mediului Attila Korodi şi de Cătălin Doică, secretar de stat la fostul Minister al Economiei şi Finanţelor.

Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu a susţinut că HG 1446/2008 a fost iniţiată de Agenţia Naţională de Resurse Minerale - ANRM, în urma solicitării scrise a Sterling Resources Ltd (datată 15 ianuarie 2007, Anexa nr. 5), şi a negocierilor ce au urmat între cele două părţi contractante. HG 1446/2008 a fost adoptată cu respectarea tuturor prevederilor şi procedurilor legale.

Pe fond, respectiva HG aproba actul adiţional semnat de părţile contractante, prin care se puneau în acord prevederile unui contract încheiat la începutul anilor '90 (şi aprobat prin HG 570/1992) cu legislaţia românească în vigoare, adoptată ulterior, respectiv Legea petrolului 238/2004. Astfel, actul adiţional aprobat prin HG 1446/2008 înlocuia forma iniţială a contractului (potrivit legislaţiei în vigoare la data încheierii acestuia) - "contract de exploatare si împărţire a producţiei", cu noua formă juridică, potrivit art. 31 din Legea petrolului 238/2004 - "acord de concesiune pentru explorare, dezvoltare şi exploatare petrolieră". De asemenea, modifica durata convenţiei (de la 25 la 30 de ani), potrivit negocierii dintre părţi, şi elimina o serie de facilităţi fiscale care nu puteau subzista după aderarea României la UE.

Fostul premier arăta că negocierea şi semnarea actului adiţional la contract "nu s-a făcut de Călin Popescu-Tăriceanu, ci s-a făcut, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, de către Agenţia Naţională de Resurse Minerale (ANRM), o structură specializată, autonomă din punct de vedere funcţional şi decizional".

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici