Problema refugiaţilor: Oamenii sunt nevoiţi să fugă din cauza sărăciei şi a schimbărilor climatice

Deplasarea forţată devine tot mai complexă, iar ţările în curs de dezvoltare se străduiesc să găzduiască majoritatea refugiaţilor din lume, semnalează Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNCHR), joi, când se împlinesc 60 de ani de la adoptarea Convenţiei de la Geneva.

1132 afișări
Imaginea articolului Problema refugiaţilor: Oamenii sunt nevoiţi să fugă din cauza sărăciei şi a schimbărilor climatice

Problema refugiaţilor: Oamenii sunt nevoiţi să fugă din cauza sărăciei şi a schimbărilor climatice (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor a fost adoptată oficial la 28 iulie 1951 pentru a rezolva problema refugiaţilor din Europa după Al Doilea Război Mondial. Acest tratat internaţional oferă o definiţie a refugiatului - o persoană cu o temere bine întemeiată de persecuţie pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică - şi precizează drepturile şi obligaţiile refugiaţilor şi ţărilor gazdă. Servind drept baza juridică pentru activitatea UNHCR, acesta a permis agenţiei să ajute milioanele de persoane dezrădăcinate în a-şi construi o nouă viaţă în decursul ultimilor 60 de ani.

"Astăzi, Convenţia rămâne în continuare piatra de temelie a protecţiei refugiaţilor, adaptându-se la şase decenii de schimbări masive şi confruntându-se cu provocări fără precedent", arată UNHCR, într-un comunicat remis joi agenţiei MEDIAFAX.

Cauzele pentru deplasarea forţată se înmulţesc, a declarat Înaltul Comisar ONU pentru Refugiaţi, António Guterres. "Oamenii sunt nevoiţi să fugă nu doar din calea conflictelor şi de persecuţiei, ci şi de sărăcie extremă şi de impactul schimbărilor climatice. Aceşti factori devin din ce în ce mai interdependenţi", a mai spus oficialul.

În Somalia, din ianuarie până în prezent, peste 170.000 de oameni au fugit în ţările vecine, din cauza foametei, secetei şi nesiguranţei. De asemenea, până la un milion de persoane, refugiaţi şi solicitanţi de azil, dar şi migranţi economici au plecat din Libia, în căutarea unei vieţi mai bune în altă parte.

"Avem nevoie de frontiere sensibile la protecţia acestor persoane. În acelaşi timp, trebuie să găsim metode inovatoare pentru a umple golurile din ce în ce mai clare din sistemul de protecţie internaţională şi să promovăm toleranţa şi incluziunea, decât teama şi suspiciunea" a declarat Guterres.

Patru cincimi din refugiaţii din lume trăiesc în ţările în curs de dezvoltare, iar crizele recente din Somalia, Libia şi Coasta de Fildeş au adăugat la această povară.

În timp ce Africa de Est se luptă pentru a face faţă celei mai grave secete din ultimii 60 de ani, Kenya, Etiopia şi Djibouti gazduiesc aproape 450.000 de refugiaţi somalezi - iar cifrele sunt în creştere. Tunisia şi Egipt au primit cea mai mare parte a exodului din Libia, pe fondul turbulenţelor primăverii arabe. Abia ieşită din anii de război civil, Liberia oferă refugiu la peste 150.000 de ivorieni care au fugit de violenţa post-electorală şi situaţia încă incertă din ţara lor de origine.

Prin comparaţie, cele 27 de ţări ale Uniunii Europene au primit puţin peste 243 de mii de cereri de azil de anul trecut la un loc, sau aproximativ 29 la sută din totalul la nivel mondial.

"Europa le este datoare acestor oameni, tuturor refugiaţilor cu respectarea valorilor Convenţiei din 1951", a spus Înaltul Comisar, menţionând că Uniunea Europeană are capacitatea de a-şi creşte responsabilitatea faţă de refugiaţi şi solicitanţii de azil.

"În prezent, un sistem cu adevărat comun rămâne formulat, având în vedere faptul că persistă diferenţe semnificative între statele membre în ceea ce priveşte condiţiile de primire şi tratare a solicitanţilor de azil. Sperăm ca cea de-a 60-a aniversare a Convenţiei privind statutul refugiaţilor va da un impuls creării unui adevărat sistem european comun de azil. Europa ar putea face, de asemenea, mai mult pentru relocarea refugiaţilor", a afirmat Guterres, referindu-se la procesul prin care refugiaţii aflaţi într-o ţară, de obicei în curs de dezvoltare, sunt relocaţi permanent în alte ţări, de obicei in lumea dezvoltată.

Danemarca a fost primul stat care a ratificat Convenţia din 1951. În decurs de 60 de ani, 148 state (trei sferturi din naţiunile lumii) sunt părţi la Convenţie şi / sau la Protocolul din 1967. Nauru este cea mai recentă, care a aderat în luna iunie a acestui an. Dar există în continuare părţi ale lumii - mai ales Asia de Sud şi de Sud-Est şi Orientul Mijlociu - unde majoritatea statelor nu au ratificat Convenţia.

În decembrie, agenţia ONU pentru Refugiaţi va convoca o reuniune ministerială a statelor părţi la Convenţia din 1951. Statele vor putea să îşi reafirme angajamentul faţă de Convenţie ca instrument-cheie pentru protecţia refugiaţilor şi să se angajeze în a întreprinde acţiuni concrete pentru rezolvarea problemelor refugiaţilor şi apatrizilor. Reuniunea va încerca, de asemenea, să adreseze lacunele protecţiei în contextul schimbător al deplasării forţate.

UNHCR consideră că doar şi o persoană forţată să fugă din calea războiului sau a persecuţiei, este deja prea mult. Pentru a marca a 60-a aniversare a Convenţiei, agenţia a lansat Campania "1", care are scopul de a umaniza o problemă, adesea redusă la cifre, prin comuncarea poveştilor individuale ale refugiaţilor şi ale altor persoane deplasate forţat.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici