REPORTAJ: Sute de credincioşi, la coadă pentru a se închina la mâna darnică a Sfântului Nicolae

Lăcaşul, deşi destul de mare, se dovedeşte, încă de dimineaţă, neîncăpător pentru sutele de credincioşi veniţi să asiste la Sfânta Liturghie.

În afara bisericii, rândul de pelerini care aşteaptă să se închine la raclele cu moaştele Sfântului Ierarh Nicolae - unul dintre ocrotitorii lăcaşului - şi ale Sfântului Ioan cel Milostiv s-a format încă de miercuri seara. Coada creşte continuu, ultimii veniţi având de aşteptat cam două ore pentru a ajunge la moaşte. Din păcate pentru cei de afară, slujba se aude doar în biserică.

Ca să le treacă "de îngheţ", pelerinii din curtea bisericii, aflaţi între deja tradiţionalele garduri albastre montate de jandarmi, discută vrute şi nevrute, din cele lumeşti. O studentă la stomatologie îi povesteşte unei colege, la telefon, un curs pe care l-a pregătit pentru examen. Alţii se lămuresc, tot telefonic, cum e cu succesiunea, cu cadastrul, cu intabularea, iar o familie, soţ şi soţie, discută treburi din gospodărie. Discuţiile se poartă cu "sonorul " dat la maximum, astfel întât protagoniştii pot fi auziţi de cel puţin cinci rânduri de jur împrejur. În speranţa că ar putea rămâne, fie şi pentru puţin timp, în legătură cu Sfântul Nicolae, o femeie scoate din geantă o cărţulie cu Acatistul Sfântului şi citeşte cu voce tare. Nu atât de tare, însă, cât să-i acopere pe toţi sporovăitorii din jur, dar suficient cât să fie auzită măcar în imediata apropiere. O altă femeie, iritată şi ea de discuţiile laice, începe să citească tot din cartea sfântă. Ceilalţi îşi văd de discuţiile domestice.

În biserică, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul oficiază Liturghia, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, şi vorbeşte despre viaţa Sfântului Nicolae. "Viaţa Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul acestei biserici, rămâne pentru fiecare dintre noi un model ideal de urmat în viaţa noastră, pentru că vedem că el a lucrat foarte multe virtuţi, pentru care a câştigat cu adevărat Împărăţia Cerurilor".

Episcopul vicar patriarhal povesteşte că Sfântul Ierarh Nicolae a fost un ocrotitor al marinarilor, cunoscute fiind minunile pe care le-a făcut asupra acestora. "În oraşele creştine de pe malurile mărilor şi oceanelor există multe biserici închinate Sfântului Nicolae, iar în occident acestea sunt pline de ofrande aduse de marinarii care au fost scoşi în chip minunat din diferite primejdii de moarte prin mijlocirile şi rugăciunile sale", spune Preasfinţitul Părinte.

Tot de la episcopul vicar, lumea află că Sfântul Ierarh Nicolae a fost, de asemenea, protector al fecioarelor, pentru că, prin intervenţia sa directă şi prin generozitatea sa, a salvat cinstea a trei fete pe care sărăcia era gata să le împingă spre o viaţă imorală. "Este protectorul celor care, în lumea aceasta, suferă nedreptăţi de tot felul, el fiind cel care a salvat din închisoare pe cei trei tineri condamnaţi nevinovaţi de către guvernatorul din Mira Lichiei", a mai spus Varlaam Ploieşteanul.

Mulţimea din biserică ascultă, în linişte, cuvântul Preasfinţitului, inclusiv final în care credincioşii sunt îndemnaţi să urmeze modelul de viaţă oferit de Sfântul Ierarh Nicolae - generozitate, milă, înţelegere, iubire.

Odată terminată slujba în interior, sunt instalate staţiile de sonorizare care funcţionează afară. Oamenii din afara bisericii pot astfel asculta Acatistul Sfântului Nicolae, iar atmosfera sprirituală se mută, în sfârşit, în curtea bisericii. Nu e însă pace deplină, pentru că femei cu copii mici şi bătrâni vor să sară coada şi să ajungă în faţă, iar femeia care discuta cu soţul sare ca arsă. "Şmecheria la cele sfinte. Aşa o fi şi la Judecata de apoi?", întreabă ea cu voce tare, vizibil iritată. Iar cursul civic de stat la rând nu se opreşte aici. "Să facem puţină penitenţă. Să îngheţăm puţin. Eu nu înţeleg. Dacă nu poţi să stai la coadă, nu vii. Dar nu sunt de acord să vii până aici şi apoi să spui că nu poţi să stai la coadă. Nu pot, nu vin. I-am învăţat rău, că merge cu şmechereala. Nici eu nu îmi mai simt picioarele şi mâinile dar fac penitenţă", mai spune femeia, susţinută în ziceri de perechea de viaţă.

Un preot explică faptul că, aşa cum este bine să mergem la aniversare de ziua aniversatului, tot aşa a merge la Sfintul Nicolae de ziua lui şi a-i cinsti moaştele în 6 decembrie reprezintă îndatorirea oricărui creştin.

"Dar a sta la coadă, indiferent cât durează aşteptarea, puţin sau mult, şi a vorbi despre examene, robineţi sau cadastru este similar cu a sta la coadă la alimentara. La final, eşti mulţumit că ţi-ai realizat obiectivul. Ai ajuns în faţă", mai spune preotul.

Cu sau fără alimentară, negustorii nu pierd nici acum ocazia să-şi vândă diversele mărfuri. Sunt peste tot: pe stradă, la intrarea în curtea bisericii şi în interior. Se vând iconiţe cu chipul Sfântului Nicolae - "pentru cei dragi", cum sună sloganul vânzătoarei -, acatist pentru raclă, cu 1,50 lei, batiste, flori şi busuioc, la un leu. Cele mai vândute sunt garoafele şi busuiocul.

La coada din curtea bisericii, cei mai fericiţi se arată a fi credincioşii ajunşi în dreptul raclelor. N-ar mai vrea să se dezlipească de acolo, nimic altceva nu mai contează acum pentru ei. Scot din sacoşele burduşite multe lucruri. Zăbovesc să le atingă de moaşte. Jandarmii îi trezesc. Trebuie să înainteze. Se mai închină odată. Se roagă, pentru familie, casă, examene, moşteniri, câştiguri. Fiecare, după credinţă.

"Rugăciunile trebuie să fie scurte. Să nu uităm niciodată să mulţumim. Dumnezeu ştie de ce avem nevoie fiecare. Ne închinăm şi plecăm", punctează un alt preot.

În final, oamenii sunt miruiţi, primesc binecuvântarea preotului de serviciu la racle şi un pacheţel oferit de biserică. La plecare, nu mai au cuvinte, sunt fericiţi. I-a ajutat, şi în acest an, Sfântul Nicolae.