Românii de la capătul lumii. Un clujean face statistici despre consumul de bere în Australia

Clujeanul Tudor Mariş a plecat în urmă cu 10 ani la capătul lumii şi a ales Australia pentru a începe un nou capitol în viaţa sa, cât mai departe de România. Singur şi departe de casă, după greutăţile începutului, a reuşit prin forţe proprii să fie angajat la o companie japoneză unde face statistici.

1650 afişări
Imaginea articolului Românii de la capătul lumii. Un clujean face statistici despre consumul de bere în Australia

Românii de la capătul lumii. Un clujean face statistici despre consumul de bere în Australia

Tudor Mariş (34 de ani), născut şi crescut în Cluj-Napoca, a absolvit în 2005 Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii ”Babeş-Bolyai” (UBB) şi a lucrat, încă din anul II, ca analist vânzări pentru o companie producătoare de dulciuri. Un an mai târziu s-a decis să emigreze, din motive personale, dar şi după ce a constatat că este nemulţumit de tot ce însemna România în acel moment.

”În topul motivelor era o nemulţumire puternică în ceea ce priveşte tot ce însemna România la momentul acela. Cei mai mulţi protestatari şi revoluţionari sunt tineri, probabil că totul începe în momentul în care laşi în urmă copilăria şi realizezi, ca adult, că eşti pe cont propriu şi statului nu îi pasă de tine la fel de mult ca părinţilor. În cazul meu, simţeam că statului nu îi pasă nu doar de mine, dar de nimeni altcineva în afară de eterna oligarhie. Eu nu am suficient curaj sau determinare să încep sau să mă alătur unei revoluţii, aşa că am făcut ce am putut – am îndepărtat sursa de stres îndepărtându-mă pe mine”, a povestit tânărul.

Acesta a adăugat că i se părea, atunci, că nu va ajunge într-o poziţie să poată face ceva cu viaţa sa, în afară de a se îndatora peste măsură unor bănci.

”Şi pe urmă să fiu legat cu lanţurile datoriei de o slujbă pentru care ar fi trebuit să mă rog divinităţii că îmi va plăcea sau cel puţin nu o voi urî suficient cât să o iau razna. Aspiraţiile la o viaţă mai bună, care începuseră să fie dictate de media, erau destul de puternice, dar nu pot să spun că decizia mea de a pleca a fost doar bazată pe criterii materiale. E suficient de spus că, atunci când am plecat, nu am plecat la muncă, cu ideea să îmi fac nişte bani şi apoi să mă întorc, ci am intenţionat ca schimbarea să fie mult mai fundamentală”, a explicat acesta.

Tânărul a ajuns la Melbourne, în Australia, la începutul anului 2007, zburând prima oară cu avionul, având în paşaport o viză de student.

”Australia e o decizie destul de uşoară, dacă, evident, îndeplineşti condiţiile de a veni aici. Eu vorbesc doar limba engleză ca limbă străină, aşa că posibilităţile sunt, din start, limitate. Nu am vrut să mă duc nicăieri în Europa, pentru motivele enumerate anterior. Am simţit că schimbarea nu va putea fi suficient de radicală dacă aş fi atât de aproape de casă. America nu îmi surâdea, pentru că, din cate auzisem, procesul de emigrare era foarte dificil. Canada ar fi fost interesantă, dar nu vorbesc franceza, şi am înţeles că ăsta e un dezavantaj. Pe urmă rămân doar Australia şi Noua Zeelandă, iar Australia e mai mare, cu mai multe posibilităţi”, a spus Tudor Mariş.

Potrivit acestuia, acomodarea cu Australia a fost destul de dificilă, ţara fiind, folosind un singur cuvânt, ”diferită”.

”Totul e diferit. De exemplu, transportul public e fantastic. Din păcate m-am obişnuit prea mult cu el şi mă enervez şi eu cu restul lumii când trenul întârzie 5 minute sau când tramvaiele merg prea încet, dar câteodată îmi amintesc de transportul public din România şi îmi dau seama cât de norocoşi suntem aici. Drumurile sunt multe şi destul de bine întreţinute. Având în vedere că se ajunge şi la 45 de grade Celsius vara, iar camioanele nu au interdicţie de a circula pe nicăieri, mă mir că nu arată tot asfaltul ca o mare agitată. O evidentă diferenţă, pe care am observat-o prima dată aici, deşi ea există între România şi majoritatea ţărilor civilizate, este planificarea urbană. Toate oraşele şi suburbiile sunt construite într-un mod constant şi asta contribuie la o imagine generală de ordine şi curăţenie. Nu mă refer la faptul că toate casele sunt la fel, pentru că nu sunt, dar impresia generală e că toate construcţiile se potrivesc cu mediul în care sunt construite. Ultima dată când am fost în România am observat cât de urât e totul construit alandala – o casă aici, o casă acolo, una portocalie, alta verde, una mare, alta mică. Acest haos urbanistic nu există aici, deşi sunt oraşe foarte populate. Se construieşte enorm de mult, dar şantierele nu durează. Totul e făcut în aşa fel încât să incomodeze cât mai puţin, şi vizual şi fizic”, a mai povestit clujeanul.

Printre primele sale experienţe australiene s-a numărat întâlnirea cu un păianjen-lup pe care l-a găsit pe peretele bucătăriei din casa în care locuia şi pe care l-a botezat Gogu. O alta a fost vremea, cu care s-a obişnuit greu, chiar şi după 10 ani de stat în Melbourne, oraşul cu patru anotimpuri într-o zi.

”Poate să plouă dimineaţa, caniculă la prânz, grindină seara şi frig noaptea. În urmă cu o săptămână am avut 38 de grade într-o zi, apoi 17 grade în ziua următoare. E o nebunie, şi e doar în Melbourne. Sydney e mult mai stabil ca şi climat. Ţin minte că, acum vreo doi ani, am avut o săptămână întreagă de temperaturi de peste 40 de grade – după a treia zi simţi că începi să o iei razna şi stai cu capul în frigider să te răcoreşti. Chiar şi aerul condiţionat are dificultăţi în a ţine pasul”, a mai povestit Mariş.

O altă experienţă a fost întâlnirea cu ”sistemul capitalist” din Australia, pe care îl consideră limitat, în condiţiile în care există doar două lanţuri mari de supermarket-uri, Coles şi Woolworths, iar din anul 2000 a intrat pe piaţă şi Aldi care are acum aproximativ 12% cotă de piaţă.

”Cele două mari lanţuri de supermarket-uri au 75%. Este o diferenţă enormă chiar şi faţă de România”, a arătat Tudor Mariş.

Un alt sistem dual l-a constatat în ceea ce priveşte mass media, unde există doar două conglomerate care deţin toate publicaţiile.

”Ca absolvent de comunicare am învăţat destul în facultate cât să îmi dau seama cât de importantă e presa obiectivă, chiar esenţială pentru democraţie. Nu cred că poţi menţine obiectivitatea fără concurenţă”, a mai spus tânărul.

Tudor Mariş a ajuns la concluzia că în Australia oamenii au posibilitatea să facă absolut ce vor iar majoritatea îşi permit acest lucru, de la a sări cu paraşuta, la a conduce o maşină de raliu, la a face alpinism sau la a participa la o degustare de vinuri la o podgorie.

Totul e posibil, cât timp eşti dispus să plăteşti sau să îţi investeşti timpul, şi în general salariile sunt suficient de mari cât să îţi dea posibilitatea asta. Când trăiam în România credeam că asta e tot ce îţi poţi dori de la viaţă, dar odată ce eşti aici şi ajungi să experimentezi totul pe pielea ta îţi dai seama că nu e chiar aşa de important. Cred că aş fi de 100 de ori mai fericit să mă duc la o bere la magazinul Diana din cartierul Gheorgheni cu prietenii din Cluj, decât să mă duc la o degustare de vinuri în nu ştiu ce podgorie faimoasă din Australia fără ei. Am trăit aici deja aproape o treime din viaţă şi nu ştiu dacă am ajuns la concluzia asta prin experienţă directă sau doar prin maturitate. Probabil câte puţin din fiecare”, a subliniat Mariş.

Un alt lucru pe care l-a constatat în Australia a fost faptul că oamenii sunt destul de diferiţi, dar nu în ceea ce priveşte calităţile fundamentale.

”Oamenii sunt oameni oriunde ai avea norocul sau ghinionul să te naşti. Mai mult, societatea e diferită şi are alte reguli cu care cineva din România nu se poate obişnui foarte repede. Relaţiile dintre oameni sunt puţin mai artificiale, mai superficiale. E o societate foarte individualistă şi egocentrică, în genul Americii, iar România e, sau era cel puţin, mai mult orientată spre familie şi grup. E foarte greu să fii acceptat de australieni ca prieten apropiat, relaţiile lor cu străinii sunt puţin mai reci şi mai distante. Având în vedere că aproximativ 30% din populaţie este născută în altă ţară sau au părinţi care au fost născuţi în altă ţară, cred că e de înţeles că cei care au fost aici dinainte, să încerce să îşi formeze cercuri apropiate alcătuite din persoane similare lor. Cred că e ca un mecanism de apărare”, a explicat tânărul.

Acesta a susţinut că, din ce a observat, un lucru e sigur şi anume că în Australia se lucrează mult mai mult şi mai intens decât în România, unde era o atmosfera mai "relaxată".

”Deşi lumea lucrează în general mai mult, nu cred că se lucrează mai eficient şi nici că oamenii cei mai capabili sunt neapărat promovaţi în poziţiile cele mai bune. Lucrul aici se desfăşoară în general după nişte şabloane. Există câte un checklist pentru orice. Asta creşte probabilitatea ca un lucru să fie făcut bine, la un nivel acceptabil, dar, după părerea mea, limitează creativitatea. Şi dă posibilitatea aproape oricui să facă aproape orice. Asta e şi bine şi rău, bine pentru că ai întotdeauna asigurată producţia, rău pentru că cei mai capabili nu sunt neapărat recunoscuţi sau apreciaţi pentru că nu au şansa să se exprime”, a concluzionat Tudor Mariş.

După ce a ajuns în Australia, clujeanul nu a făcut întotdeauna ce i-a plăcut, a lucrat, la început, într-o bucătărie comercială, fiind plătit la negru, şi a ajuns de multe ori aproape de disperare din punct de vedere profesional.

”Când am emigrat, singura mea posibilitate a fost să vin cu o viză de student şi am ales să mă calific ca bucătar. Era o intenţie serioasă să îmi schimb cariera, dar am urât fiecare moment petrecut într-o bucătărie comercială. A trebuit să fac asta doi ani, pentru a aduna suficientă experienţă ca să satisfac cerinţele pentru o viză permanentă. Imediat ce am trimis aplicaţia pentru viză, am început să îmi caut de lucru în domeniul în care lucrez şi acum. A trebuit să accept un job entry level, dar nu am avut nimic împotrivă. Chiar şi salariul minim era mai mult decât câştigam în bucătărie, unde eram plătit la negru. De acolo încolo traseul e mai simplu, deşi am trecut prin nişte momente dificile când am fost păcălit de cineva care mi-a oferit o poziţie în compania lor şi unde am aflat abia după ce am început că intenţionau să mă pună să falsific acte cu numele meu pe ele. Evident că am plecat după 7 zile, dar fără nici un dolar în cont şi nici o perspectivă de angajare. Eram în punctul în care nu mi-aş fi permis să îmi iau bilet de întors şi, pentru că viza permanentă nu îmi ajunsese încă, nu mă calificam pentru ajutor social”, a mai povestit Tudor Mariş.

De patru ani şi jumătate acesta lucrează ca Insights Manager pentru o companie japoneză, un mare producător de alcool al cărui produs principal este berea, numărul unu în Japonia şi una dintre cele mai mari beri importate în Australia.

În Australia există 5 categorii principale de alcool: bere, vin, spirtoase, cidru şi premixate, de genul whisky cu colă la doză, iar compania la care lucrez e activă în toate acestea cu excepţia vinului. În cadrul companiei realizez statistici, mă uit la ce şi cât alcool consumă populaţia, cum îşi cheltuie banii şi cum îi putem convinge mai bine să îi cheltuie pe produsele noastre. Sunt norocos pentru că fac ceva ce îmi place într-o companie care îmi place. Mai creăm şi rapoarte interne şi externe, care sunt trimise în toată compania, dar şi până în Japonia, şi de asemenea, analizăm orice activitate promoţională, cât de eficientă a fost şi dacă merită să mai fie făcută”, a precizat clujeanul, adăugând că firma pentru care lucrează a înregistrat cea mai mare creştere în ultimii ani în Australia în acest domeniu.

La România se gândeşte foarte des, dar rar se îndreaptă gândurile sale spre ţara în sine, ci mai mult spre românii despre care spune că îi este dor.

”Românii nu sunt mai buni sau mai răi decât australienii, dar cu siguranţă sunt mai sinceri şi mai deschişi. Dacă un român te displace, asta îţi va deveni foarte clar destul de repede. Eu am încercat să mă integrez complet în societatea de aici, nu am căutat în mod intenţionat comunitatea de români pentru că am vrut, cu adevărat, să fiu parte din societatea australiană. Am cunoscut români şi ţin legătura cu ei, dar nu doar pentru că sunt români, ci mai ales pentru că sunt nişte oameni deosebiţi şi compania lor îmi face plăcere”, a menţionat Tudor Matiş.

Acesta citeşte ziare româneşti din când în când, dar interesul său pentru ce se întâmplă în România e destul de scăzut, nu pentru că nu îi pasă, ci pentru că îi este foarte greu să îşi formeze păreri şi să urmărească tot ce se întâmplă fără a fi expus zi de zi evenimentelor şi discuţiilor. Nu va vota pe 11 decembrie, la alegerile parlamentare care au loc în România nu pentru că nu ar vrea, deoarece se consideră un mare suporter al procesului democratic, ci pentru că nu crede că e drept să voteze fără să fie informat cu adevărat.

Vreau din tot sufletul să se întâmple lucruri bune în România, pentru familia mea, prietenii mei şi pentru români în general. Mi-ar plăcea să văd o identitate specifică românilor, dar din păcate acum nu îmi pot imagina care este aceasta. Nu ştiu ce înseamnă să fii român, şi este o întrebare pe care mi-am pus-o în ultimii 10 ani de nenumărate ori. Sper ca, în timp, românii vor găsi acea identitate şi că este una care nu e copiată din Occident. M-am bucurat când i-am văzut pe clujeni ieşind în stradă şi protestând pentru un motiv sau altul, e ceva ce ar putea oferi românilor o identitate. Putem spune că nu stăm în casă când ceva nu ne convine, că luptăm pentru drepturile noastre sau pentru ceea ce credem că e drept. Australia nu are asta, şi Occidentul în general îşi pierde capacitatea de a protesta; apatia oamenilor e cumpărată cu bunuri de larg consum, cu iPhone, Facebook şi datorie la bănci”, a susţinut tânărul clujean.

Tudor Mariş, care are o prietenă irlandeză, nu crede că se va întoarce definitiv în România, deşi a auzit că există tot mai multe posibilităţi profesionale şi crede că experienţa dobândită în Australia i-ar oferi un avantaj la angajare, mai ales în companii multinaţionale.

”Din nou, ori e maturitatea, ori e experienţa emigrării, dar am dobândit o perspectivă ce mă linişteşte în legătură cu o posibilă mutare în România: ştiu că banii nu contează atât de mult pe cât credeam înainte, cât timp ai un acoperiş deasupra capului şi mâncare în frigider. Cred că acum aş şti cum să găsesc fericirea în lucrurile mărunte, pe care nu le conştientizam înainte să vin aici, cred că din ignoranţă. Sper din tot sufletul ca situaţia din viitor să fie în aşa fel încât românii să nu simtă că trebuie să emigreze ca să aibă un trai mai bun”, a conchis Mariş.

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici