Torţionarul Ion Ficior a fost trimis în judecată

Potrivit surselor citate, Ion Ficior a fost trimis în judecată pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Ion Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici, fiind înregistrate 103 decese.

Ficior este al doilea torţionar trimis în judecată, după ce în luna iunie a fost deferit justiţiei Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din 1956 până la desfiinţarea închisorii, în 1963, ultimul şef al închisorii în care a sfârşit, în urma torturilor, şi liderul ţărănist Ion Mihalache.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie anunţa, în 24 octombrie 2013, că Ion Ficior este urmărit penal pentru genocid, faptă ce a fost schimbată în infracţiuni contra umanităţii, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

"Din probele administrate în cauză până la acest moment a reieşit faptul că regimul de detenţie aplicat de către Ficior Ioan, în perioada în care a deţinut funcţii de conducere în cadrul Coloniei Periprava, a fost unul menit să ducă la lichidarea fizică a deţinuţilor politici prin metode directe şi indirecte precum: condiţii de detenţie mizerabile şi inumane, rele tratamente; lipsa hranei adecvate; frigul extrem din barăci şi aglomerare excesivă; lipsa apei potabile care era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre; lipsa medicamentelor şi a asistenţei medicale sau refuzul de a acorda asistenţă medicală adecvată; aplicarea de pedepse aspre pentru abateri minore de la regulament", conform anchetatorilor.

Potrivit procurorilor, din cauza condiţiilor inumane din Colonia de muncă Periprava (foame, frig, bătăi zilnice, lipsa condiţiilor elementare de trai, neasigurarea condiţiilor medicale necesare deţinuţilor bolnavi) şi a normelor de lucru, imposibil de realizat chiar şi pentru muncitorii de profesie, numărul deceselor de aici era foarte mare, fiind înregistrate 103 decese în perioada 1958 şi 1963, când la conducera unităţii a fost Ion Ficior.

În aprilie 2013, IICCMER anunţa că a identificat numeroase fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise de 35 de angajaţi ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 şi 99 de ani şi locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER informa atunci că a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor şi adreselor exacte ale persoanelor în cauză.

În 30 iulie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti începerea urmării penale a fostului comandant al închisorii Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, pentru omor deosebit de grav. În 9 august, Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a preluat de la Parchetul Tribunalului Bucureşti, dosarul având ca obiect denunţul formulat de IICCMER împotriva lui Vişinescu.

Parchetul instanţei supreme anunţa, în 3 septembrie 2013, că Alexandru Vişinescu este urmărit penal pentru genocid, întrucât în perioada 1956-1963, când a condus Penitenciarul Râmnicu Sărat, i-a supus pe deţinuţii politici la rele tratamente, bătăi şi alte violenţe, i-a lipsit de hrană, medicamente şi asistenţă medicală. Ulterior, şi în cazul lui a fost schimbată încadrarea juridică în infracţiuni contra umanităţii, el fiind trimis în judecată în 18 iunie. Dosarul lui Vişinescu va fi judecat de magistraţii Curţii de Apel Bucureşti.

Potrivit IICCMER, între anii 1956 şi 1963, la Râmnicu Sărat s-au înregistrat cinci cazuri de deces posibil de documentat - Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcinţeanu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Mihail Romniceanu, cauzate de colaps cardiovascular, insuficienţă circulatorie cerebrală, hemoragie cerebrală sau afecţiuni ale aparatului digestiv, aşa cum rezultă din procesele verbale de constatare a decesului, în documente fiind consemnate semnele vizibile ale malnutriţiei.

La începutul lunii noiembrie 2013, IICCMER arăta că numărul deţinuţilor politici care au murit la închisoarea Râmnicu Sărat în mandatul lui Alexandru Vişinescu a ajuns la 12, după ce a fost identificat, în baza unor informaţii furnizate de CNSAS, noi documente, ce atestă alte şapte decese.

După cazul lui Vişinescu, în 18 septembrie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului instanţei supreme începerea urmăririi penale a lui Ion Ficior. IICCMER arăta atunci că a identificat peste 50 de supravieţuitori ai Coloniei de muncă de la Periprava, fiind luate mărturii de la 21 foşti deţinuţi politici.

Pe 16 ianuarie 2014, IICCMER a prezentat rezultatul investigaţiilor în cazul lt. maj. (r) Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013, suspectat de comiterea unor crime şi abuzuri politice în perioada în care a îndeplinit funcţia de locţiitor pentru pază şi regim (ianuarie 1954 - decembrie 1955) în cadrul Penitenciarului Gherla. "Alte persoane care au deţinut funcţii de conducere în aparatul represiv urmează să fie trimise în justiţie în perioada următoare", preciza IICCMER.

În 11 februarie, IICCMER a depus la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie un denunţ formulat împotriva căpitanului (r) Florian Cormoş, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, constând în aceea că, în virtutea funcţiei de comandant deţinută în perioada 20 decembrie 1952 - 17 aprilie 1953, a impus un regim de detenţie inuman deţinuţilor aflaţi în Colonia de muncă de la Cernavodă.

În iulie, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale în cazul lui Constantin Istrate, fost locţiitor al comandantului de la Colonia de Muncă Oneşti şi fost locţiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla. Constantin Istrate (88 de ani) este al patrulea torţionar pentru care IICCMER a solicitat solicită Parchetului începerea urmăririi penale, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii.

Potrivit IICCMER, Constantin Istrate a impus persoanelor aflate în executarea pedepsei un regim de detenţie inuman care depăşea ca duritate limitele prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.