Vîntu, iniţiatorul întregului demers infracţional. Tribunalul Bucureşti arată că reprezintă pericol social

Potrivit unei convorbiri telefonice din 30 octombrie 2009, rezultă clar faptul că trimiterea banilor către Nicolae Popa nu a început anul trecut, ci cu cel puţin doi ani înainte, fiind deja stabilit un "circuit" în acest sens, arată magistratul.

VEZI AICI MOTIVAREA DECIZIEI DE ARESTARE A LUI VÎNTU

Pe lângă acest fapt, se adaugă şi comportamentul celor trei inculpaţi din dosar - Sorin Ovidiu Vîntu, Alexandru Stoian şi Octavian Ţurcan - după începerea urmăririi penale.

"Tribunalul găseşte deosebit de relevant faptul că începerea urmăririi penale şi mai mult, luarea unei măsuri restrictive de libertate nu a avut nici un impact asupra atitudinii inculpaţilor faţă de normele penale şi ordinea de drept, norme pe care aceştia au ales să le ignore şi în continuare cu indiferenţă dar şi vădită desconsideraţie faţă de capacitatea organelor judiciare române de a-i trage la răspundere penală. Singurul efect al acestor măsuri a fost acela că cei trei inculpaţi şi-au luat anumite măsuri de precauţie", arată motivarea.

Astfel, arată magistratul, s-a evidenţiat pericolul social al inculpaţilor. În plus, datele primite de la autorităţile din Cipru au constituit un element cheie al anchetei şi au dus la concluzia că aceştia reprezintă pericol social.

"Inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu a fost iniţiatorul întregul demers infracţional, din acest punct de vedere periculozitatea socială a acestui inculpat reliefându-se pregnant. În ceea ce priveşte mobilul acestui inculpat, Tribunalul găseşte deosebit de relevantă convorbirea telefonică din data de 4 ianuarie 2010, purtată de inculpatul Stoian cu o persoană necunoscută localizată în Indonezia, în cadrul căreia se transmite inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu că numitul Nicolae Popa va respecta angajamentul luat «acum nouă ani de zile», iar temerile inculpatului Sorin Ovidiu Vântu că cineva va spune ceva împotriva sa sunt neîntemeiate", precizează magistratul.

Astfel, TMB deduce că insistenţele lui Vîntu de a împiedica extrădarea lui Popa nu par alturiste.

În ceea ce-l priveşte pe Octavian Ţurcan, tribunalul remarcă faptul că, deşi nu a avut iniţiativă infracţională, rolul său este esenţial, în lipsa eforturilor sale activitatea infracţională neputând avea loc.

"Ca titular al conturilor ce au fost folosite în aceste transferuri (de bani - n.r.), inculpatul avea cunoştinţă atât de identitatea destinatarului (fapt ce este de altfel confirmat şi de convorbirile telefonice purtate cu inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu) cât şi de scopul acestui demers", arată motivarea.

Văzând modalitatea implicării lui, perseverenţa de care a dat dovadă, modalitatea concretă în care a acţionat, tribunalul apreciază că şi în privinţa sa este îndeplinită condiţia pericolului social.

Referitor la Stoian, tribunalul observă mai întâi faptul că implicarea sa în acest "proiect" ilicit a fost, în mod cert, relaţia sa apropiată cu Sorin Ovidiu Vîntu, dar nu în calitate de angajat, de subordonat, aşa cum încearcă să susţină, ci aceea de om de încredere, calitate în care s-a implicat activ.

Acesta este acuzat că, în deplină cunoştinţă de cauză, a susţinut activitatea infracţională a lui Sorin Ovidiu Vîntu, prin toate mijloacele ce i-au stat la îndemână.