Vîntu, Ţurcan şi Stoian au dovedit nu doar perseverenţă infracţională, ci şi ignoranţă

În prezenta cauză probele administrate, până în acest moment procesual, creează, cu suficientă putere, rezonabilitatea comiterii infracţiunilor descrise anterior de către inculpaţi.

Aceste fapte sunt de o gravitate ridicată şi impun dispunerea măsurii arestării preventive.

Analizând datele rezultate din prezenta cauză se impune ca măsura arestării preventive din perspectiva articolului 5 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, articolelor 148. litera f, Cod procedură penală şi 1491 Cod procedură penală să fie dispusă.

Invocând jurisprudenţa CEDO, Parchetul arată că se cunoaşte că proclamând dreptul la libertate, scopul textelor de lege, anterior menţionate este asigurarea că nicio persoană nu va fi lipsită de libertatea sa în mod arbitrar

Protejarea libertăţii individuale împotriva ingerinţelor arbitrare ale autorităţilor nu trebuie să stânjenească însă eforturile autorităţilor judiciare în administrarea probelor, desfăşurarea procesului în bune condiţii. Pentru ca o măsură de arestare să fie permisă trebuie (deci imperativ) să existe motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârşit o infracţiune de către persoana în cauză este bănuită că a comis o infracţiune şi există motive serioase de a crede că cei faţă de care se solicită măsura arestării prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În tot intervalul de timp scurs de la data la care s-a realizat sesizarea din oficiu în legătură cu faptele reţinute în sarcina inculpaţilor pericolul concret pentru ordinea publică a crescut în mod gradual.

Astfel, prin acţiunile întreprinse în scopul zădărnicirii şi îngreunării executării pedepsei de 15 ani, inculpaţii au dovedit nu doar perseverenţă infracţională accentuată, dar şi ignoranţă faţă de sistemul de justiţie. Astfel, deşi cunoşteau că autorităţile române au efectuat cereri de comisii rogatorii şi asistenţă judiciară, inculpaţii au acţionat în scopul zădărnicirii executării pedepsei. Au continuat şi au stăruit în găsirea mijloacelor pentru îngreunarea executării pedepse, chiar şi după ce condamnatul a fost arestat de către autorităţile statului gazdă (indonezia-n.r.). În plus, au continuat să desfăşoare aceste demersuri deşi se aflau sub puterea unei măsuri preventive, dispuse tocmai ca urmare a faptului că existau indicii puternice în legătură cu favorizarea infractorului de către aceştia, arată Parchetul.

Gradul de complexitate al cauzei a crescut începând cu luna decembrie 2009, din cauza modalităţilor pe care inculpaţii le-au identificat şi pe care le-au complicat, în mod deliberat, după ce s-a dispus faţă de ei măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Pornind de la aceste premise, în circumstanţele cauzei, sub aspectul duratei în care s-au efectuat cercetările, pentru a stabili lanţul cauzal judiciar, Parchetul precizează că au fost necesare solicitări de comisii rogatorii internaţionale, iar pentru stabilirea concretă a circuitului financiar, folosit ca mijloc de îngreunare a înfăptuirii justiţiei au fost necesare solicitări pentru obţinerea informaţilor de la autorităţi bancare aflate în Cipru.

Administrarea acestor probe echivalează cu proceduri judiciare desfăşurate într-o durată de timp rezonabilă, notoriu fiind faptul că în această ţară sunt zone cunoscute ca fiind "paradisuri fiscale" în care numeroşi cetăţeni români îşi înfiinţează societăţi comerciale tip off-shore pentru a beneficia de facilităţile fiscale oferite, dar, în principal, pentru a beneficia de stricteţea secretului bancar practicat în asemenea zone.