Violenţa domestică în România. „Un martor tăcut care nu ia atitudine devine complice la abuz"

O problemă mare în România o reprezintă şi atitudinea societăţii. Mai bine zis mentalitatea multor români, care este încă putredă şi merge pe ideea că femeia este vinovată de cele întâmplate. Vorbesc aici despre celebra expresie „sigur a făcut ea ceva”. Femeile victime se confruntă des cu astfel de probleme şi sunt puse deseori în situaţii grele, din care nu mai pot ieşi. Toate aceste remarci sunt un motiv pentru care femeile abuzate renunţă să mai apeleze la prieteni sau la poliţie. De teamă, de ruşine şi pentru a evita astfel de situaţii, în care să fie învinovăţite. Veşinca întrebare „De ce nu pleacă?" ar putea mai bine să se transforme în „Cum aş putea să te ajut?", nu crezi?

Experţi în combaterea violenţei domestice au vorbit în detaliu despre ce putem face noi când vedem sau auzim de astfel de cazuri, dar şi despre cum poate ieşi o victimă dintr-o situaţie atât de nefericită. 

„Violenţa domestică este desori ca un cerc vicios. Pentru că se creează nişte dependenţe, fie ele de natură emoţională sau economică, este foarte greu pentru victimă să iasă din cercul ăsta chiar şi atunci când se gândeşte să facă demersurile necesare pentru a ieşi din situaţia respectivă. Este foarte comun ca ea să se întoarcă la agresor, să plece şi iar să se întoarcă. Acest lucru se poate întâmpla oricui, indiferent de mediul social sau nivelul de educaţie. Nu trebuie să fim indiferenţi. Un martor care rămâne tăcut şi nu ia atitudine, devinde complice la abuz. Aceste lucuri pot degenera foarte tare şi trebuie să ne gândim că sunt zeci de femei care îşi pierd viaţa în urma abuzurilor. În primul rând, dacă o persoană aude sau vede un astfel de caz, trebuie să sune la 112, să încerce să infomeze acolo unde poate, să recomande poate un ONG. Poate că persoana respectivă, care este victimă, nici nu îşi cunoaşte drepturile, poate nici nu ştie că sunt centre specializate pentru îngrijirea femilor care trec prin asemenea traume. Victima nu trebuie să stea pe gânduri şi trebuie să apeleze de urgenţă la 112. Poliţiştii pot emite un ordin de protecţie şi o pot scoate din acel pericol”, spune Monica Tudorache, expert în egalitate de şanse, Asociaţia Necuvinte.

„În primul rând, trebuie să nu ne mai fie frică să intervenim când vedem sau auzim acte violente. Să învăţăm să punem mâna pe telefon şi să sunam la poliţie, este nevoie să introducem educaţia pentru viaţă în şcoli”, susţine şi Andreea Talmazan, psihoterapeut la Asociaţia Necuvinte.

Vreau să îţi mai vorbesc şi despre Bright Sky - o aplicaţie gratuită concepută cu scopul de a oferi asistenţă şi sprijin specializat victimelor violenţei domestice, dar şi a celor care bănuiesc sau ştiu că cineva este în pericol. Aici se pot colecta probe astfel încât acestea să nu rămână stocate in memoria telefonului. Pe langă ONG-uri, şi Poliţia Română are acţiuni de prevenire şi informează de existenţa acestei aplicaţii.

„Le ajută cu foarte multe informaţii. Şi de ordin jurudic, şi de ordin psihologic, şi le învaţă pas cu pas ce să facă pentru a ieşi dintr-un caz de violenţă domestică. Evident că asta nu îmseamnă că trebuie să evite să apeleze la poliţie, pentru a obţine în primă fază ordinul de protecţie”, adaugă Andreea Talmazan.

„Nu trebuie să fim indiferenţi. Căci aici trebuie să lucrăm la educaţia noastră, noi ca popor”, este de părere Bocan Aurelian, sociolog poliţie.

Iată mesajul unei victime: „Sfătuiesc toate femeile care trec prin aşa ceva să nu stea să îndure. Mereu va exista o portiţă de salvare, indiferent de situaţie. Există prieteni care vă pot ajuta, există centre, există alternative. Plecaţi cât mai puteţi, cât mai sunteţi în viaţă!” 

Iar autorităţile trebuie să fie conştiente de problema violenţei domestice: „Trebuie să înceteze toate lucrurile astea. Trebuie să luăm măsuri!”