All Blacks a revenit în fruntea rugbiului mondial

Istoria a început pe Eden Park la Auckland. În 1987, în această mitică arenă, căpitanul David Kirk a ridicat prima Cupa Mondială din istorie după ce a învins Franţa în finală, scor 29-9.

După cinci ediţii fără succes (finală în 1995, semifinale în 1991, 1999 şi 2003, sferturi în 2007), în aceeaşi arenă căpitanul Richie McCaw i-a succedat pentru a ridica trofeul William Webb-Ellis, după ce a învins Franţa, scor 8-7.

Aşteptaţi patru ani, All Blacks au răspuns prezent.

Exceptând finala, câştigată cu greu, neo-zeelandezii şi-au depăşit uşor toţi adversarii: Tonga (41-10), Japonia (83-7), Franţa (37-17), Canada (79-15), apoi Argentina în sferturi (33-10) şi marea rivală Australia în semifinale (20-6).

Parcursul lor a fost însă marcat şi de evoluţii mai puţin bune, care au adus îngrijorare într-o ţară ce se temea de un nou blestem. Patru milioane de neo-zeelandezi au urmărit cu sufletul la gură situaţia accidentării căpitanului şi idolului Richie McCaw, devenit la 24 septembrie, în faţa Franţei, primul All Blacks care a ajuns la 100 de selecţii.

Singurul rugbist ales de trei ori cel mai bun jucător din lume (2006, 2009, 2010), a acuzat dureri la un picior şi în ultima lună a Mondialului practic nu s-a antrenat pentru a se menaja în vederea meciurilor.

Un forfait al căpitanului ar fi fost o lovitură dură, poate fatală, pentru All Blacks, care a înregistrat o altă absenţă înainte de ultimul meci din grupă, cea a altui idol, Dan Carter.

Numărul 10 nu a fost cu noroc pentru All Blacks. Dublura obişnuită a lui Carter, Colin Slade s-a accidentat în sferturi cu Argentina. Tânărul Aaron Cruden l-a înlocuit dar s-a accidentat în timpul finalei. Cu al patrulea număr 10, Stephen Donald, convocat cu două săptămâni mai devreme, All Blacks a câştigat al doilea titlu.

Acest trofeu permite Noii Zeelande să se alăture altor două ţări laureate de două ori: Australia (1991, 1999) şi Africa de Sud(1995, 2007). Trofeul recompensează generaţia excepţională a lui McCaw, Carter, Woodcock, Ali Williams, Nonu, Smith şi Muliaina.

De asemenea, a recompensat perseverenţa antrenorului Graham Henry, în funcţie din 2003, şi care a plecat după CM.

(Material realizat de Luminita Turcu, luminita.turcu@mediafax.ro)