Când Ajax şi Armin van Buuren ne cheamă în viitor: "This is what we love"

Joi dimineaţă, când totul se sfârşise, pe conturile de Facebook şi de Twitter ale clubului Ajax Amsterdam viitorul începuse deja. “Cineva” pregătise 90 de secunde, un filmuleţ care transforma deja în istorie glorioasă drama care tocmai se încheiase, la miezul nopţii, pe Johann Cruyff Arena. Ajax ratase incredibil calificarea în finala Ligii Campionilor, după 1-0 în tur, la Londra, şi 2-0 în minutul 50 în retur, pe propriul teren. În minutul 90+4, De Jong şi De Ligt erau încă pe scara avionului de Madrid. Câteva secunde mai târziu erau prăbuşiţi în iarbă, după ce Lucas Moura înscrisese al treilea gol pentru Tottenham, catapultându-şi echipa din străfundurile deznădejdii până departe, sus, pe orbita triumfului.

S-a plâns la Amsterdam, s-a plâns pe gazon, s-a plâns în tribune, s-a plâns în pub-uri şi în case, pe străzile pustii vântul ar fi împrăştiat praful, dacă ar fi existat aşa ceva în oraş.

Înainte, să te ridici, ca întotdeauna...

Dar, în dimineaţa de după catastrofă, soarele a răsărit din nou. Pe Twitter şi pe Facebook, suporterii erau chemaţi să fie mândri de felul în care echipa lor murise: şarjând eroic, în numele Ideii, în spiritul jocului.

Pentru noi e de neînţeles. Să râzi de naivitatea acestor jucători olandezi? Să le plângi de milă? Oricum ar fi, e imposibil să nu empatizezi cu nişte copii care, la 2-0 şi la 2-2, cu calificarea în buzunar, în prelungirile prelungirilor, continuau să atace, să facă presing la portar, să încerce, evident epuizaţi, să se ia la trântă cu mastodonţii aduşi de Tottenham pe teren.

Citeşte CONTINUAREA